Adenocarcinom de colon

de Jason Wasserman MD PhD FRCPC și Zuzanna Gorski MD
Ianuarie 15, 2024

---

Adenocarcinomul invaziv (cunoscut și ca adenocarcinom de colon) este cel mai frecvent tip de cancer de colon. Este format din celule care acoperă în mod normal suprafața interioară a colonului. Acest tip de cancer începe adesea într-un polip, cum ar fi a adenom tubular, adenom tubulovilos, Sau adenom vilos.

Acest articol vă va ajuta să înțelegeți diagnosticul și raportul de patologie pentru adenocarcinomul invaziv de colon.

Colonul

Colonul face parte din sistemul digestiv și prima parte a intestinului gros. Este un tub lung, gol, care începe la capătul intestinului subțire și se termină la rect. Colonul este împărțit în patru părți: ascendent (dreapta), transversal, descendent (stânga) și sigmoid. Joacă un rol crucial în procesarea deșeurilor și în absorbția apei, a electroliților și a unor vitamine. Adenocarcinomul invaziv poate apărea în orice parte a colonului.

Ce cauzează adenocarcinomul invaziv în colon?

Se crede că adenocarcinomul invaziv din colon este cauzat de o combinație de factori de mediu și genetici. Factorii de risc stabiliți includ consumul excesiv de carne procesată, carne roșie și alcool. Persoanele cu exces de grăsime sunt, de asemenea, expuse unui risc crescut de a dezvolta acest tip de cancer. Prelungit inflamaţie în colon, care poate fi observată în bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă și boala Crohn), este, de asemenea, asociată cu un risc crescut de a dezvolta adenocarcinom invaziv.

Care sunt simptomele adenocarcinomului invaziv de colon?

Simptomele adenocarcinomului invaziv depind de localizarea tumorii în colon. Tumorile din colonul stâng (colon descendent) sau din rect pot provoca modificări ale obiceiurilor intestinale, scaune cu sânge, dureri abdominale sau balonare. Tumorile din colonul drept (colon ascendent) pot să nu provoace niciun simptom până când tumora este foarte mare sau s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Unde în colon începe adenocarcinomul invaziv?

Adenocarcinomul invaziv al colonului apare din celule epiteliale se găsește în mod normal pe suprafața interioară a colonului. Aceste celule epiteliale se conectează pentru a forma structuri numite glande. Glandele, împreună cu lamina propria subiacentă și muscularis mucoasa, formează un strat subțire de țesut numit mucoasă. Când celulele tumorale sunt localizate în întregime în mucoasă, se numește afecțiunea displazie de grad înalt.

Displazia de grad înalt este considerată o afecțiune neinvazivă, precanceroasă, iar celulele tumorale nu pot metastazeaza (răspândit) în alte părți ale corpului. Cu toate acestea, pe măsură ce tumora crește și celulele invadează straturile de țesut subiacente, diagnosticul se schimbă la adenocarcinom invaziv. Spre deosebire de displazia de grad înalt, celulele tumorale din carcinomul invaziv se pot metastaza (se pot răspândi) la noduli limfatici și alte părți ale corpului.

Caracteristicile microscopice ale acestei tumori

La examenul microscopic, adenocarcinomul invaziv al colonului este format din grupuri de anormale celule epiteliale aranjate de obicei de dimensiuni invariabile glande (care poate arăta similar cu glandele normale din colon), cuiburi sau foi.

Ce să căutați în raportul dumneavoastră de patologie pentru adenocarcinomul invaziv de colon:

Diferențierea mucinoasă

Patologii folosesc termenul de diferențiere mucinoasă pentru a descrie tumorile care conțin o cantitate mare de extracelular mucină. Mucina este un tip specializat de proteină produsă atât de celulele normale, cât și de celulele tumorale. Extracelular înseamnă că mucina a fost văzută în afara celulelor tumorale. Dacă mai mult de 50% din tumoră este alcătuită din mucină, se numește tumora adenocarcinom mucinos.

Grad histologic

Adenocarcinomul invaziv al colonului este împărțit în trei grade - bine diferențiat, moderat diferențiat și slab diferențiat. Nota se bazează pe procentul de celule tumorale care formează structuri rotunde numite glande. O tumoare care nu formează nicio glandă se numește nediferențiată. Gradul este important deoarece tumorile slab diferențiate și nediferențiate tind să se comporte mai agresiv; de exemplu, aceste tumori au mai multe șanse să se răspândească la noduli limfatici și alte părți ale corpului.

• Bine diferențiat: mai mult de 95% din tumoră cuprinde glande. De asemenea, patologii descriu aceste tumori ca fiind de gradul 1.
• Moderat diferențiat: 50 până la 95% din tumoră cuprinde glande. De asemenea, patologii descriu aceste tumori ca fiind de gradul 2.
• Slab diferențiat: mai puțin de 50% din tumoră cuprinde glande. De asemenea, patologii descriu aceste tumori ca fiind de gradul 3.
• Nediferențiat: Foarte puține glande sunt văzute oriunde în tumoră.

Adâncimea invaziei și stadiul tumoral patologic (pT)

În patologie, termenul invazie descrie răspândirea celulelor canceroase în organele sau țesuturile din jurul locației unde a început tumora. Deoarece adenocarcinomul invaziv al colonului începe într-un strat subțire de țesut de pe suprafața interioară a colonului numit membranei mucoase, invazia este definită ca răspândirea celulelor canceroase în celelalte straturi de țesut din colon sau în orice alte organe din afara colonului. Invazia poate fi văzută numai după ce tumora a fost examinată la microscop de către un patolog.

Când examinează tumora la microscop, patologul dumneavoastră va vedea cât de departe s-au răspândit celulele canceroase de la mucoasă în țesutul din jur. Aceasta se numește adâncimea sau nivelul invaziei. Adâncimea invaziei este importantă deoarece tumorile care invadează mai adânc peretele colonului sunt mai susceptibile să se răspândească în alte părți ale corpului, cum ar fi noduli limfatici, ficatul sau plămânii. Nivelul de invazie este, de asemenea, utilizat pentru a determina stadiul tumoral patologic (pT). Imaginile de mai jos arată relația dintre adâncimea invaziei și stadiul patologic al tumorii.

Invazie perineurala

Patologii folosesc termenul „invazie perineurală” pentru a descrie o situație în care celulele canceroase se atașează sau invadează un nerv. „Invazia intraneurală” este un termen înrudit care se referă în mod specific la celulele canceroase găsite în interiorul unui nerv. Nervii, care seamănă cu fire lungi, constau din grupuri de celule cunoscute sub numele de neuroni. Acești nervi, prezenți în întregul corp, transmit informații precum temperatura, presiunea și durerea între corp și creier. Prezența invaziei perineurale este importantă deoarece permite celulelor canceroase să călătorească de-a lungul nervului în organele și țesuturile din apropiere, crescând riscul recidivei tumorii după intervenție chirurgicală.

Invazie limfovasculară

Invazia limfovasculară apare atunci când celulele canceroase invadează un vas de sânge sau un vas limfatic. Vasele de sânge sunt tuburi subțiri care transportă sânge în tot corpul, în timp ce vasele limfatice transportă un fluid numit limfă în loc de sânge. Aceste vase limfatice se conectează la mici organe imunitare împrăștiate în tot corpul, cunoscute ca noduli limfatici.

Invazia limfovasculară este importantă deoarece permite celulelor canceroase să se răspândească în alte părți ale corpului, inclusiv ganglionii limfatici sau ficatul, prin sânge sau vasele limfatice. În plus, prezența celulelor canceroase în interiorul unei vene mari dincolo de peretele colonului (în afara mănunchiului gros de mușchi) este asociată cu un risc ridicat ca celulele canceroase să fie găsite în cele din urmă în ficat.

Marjele

În patologie, o margine este marginea țesutului îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale tumorale. Starea marginii într-un raport de patologie este importantă, deoarece indică dacă întreaga tumoră a fost îndepărtată sau dacă o parte a fost lăsată în urmă. Aceste informații ajută la determinarea necesității unui tratament suplimentar.

Patologii evaluează de obicei marginile în urma unei proceduri chirurgicale, cum ar fi un extirpare or rezecţie, care vizează îndepărtarea întregii tumori. Marjele nu sunt de obicei evaluate după a biopsie, care îndepărtează doar o parte a tumorii. Numărul de margini raportate și dimensiunea lor - cât de mult țesut normal este între tumoare și marginea tăiată - variază în funcție de tipul de țesut și de localizarea tumorii.

Patologii examinează marginile pentru a verifica dacă celulele tumorale sunt prezente la marginea tăiată a țesutului. O marjă pozitivă, unde se găsesc celule tumorale, sugerează că unele tipuri de cancer pot rămâne în organism. În schimb, o marjă negativă, fără celule tumorale la margine, sugerează că tumora a fost complet îndepărtată. Unele rapoarte măsoară și distanța dintre cele mai apropiate celule tumorale și margine, chiar dacă toate marginile sunt negative.

Tumoarea în devenire

Înmugurirea tumorii este un termen folosit de patologi pentru a descrie fie celule canceroase individuale, fie grupuri mici de celule canceroase observate la marginea tumorii. Se crede că este un semn că tumora devine din ce în ce mai puțin diferențiată. Pe baza numărului de muguri observați la microscop, se atribuie un scor, fie scăzut, intermediar sau ridicat. Un scor mare este asociat cu un risc crescut ca celulele canceroase să se răspândească în altă parte a corpului.

Efect de tratament

Dacă ați primit tratament pentru cancer (fie chimioterapie, radioterapie sau ambele) înainte ca tumora să fie îndepărtată, medicul patolog va examina cu atenție zona țesutului în care a fost identificată anterior tumora pentru a vedea dacă celulele canceroase sunt încă vii (viabile). Cel mai frecvent utilizat sistem descrie efectul tratamentului pe o scară de la 0 la 3, cu 0 nefiind celule canceroase viabile (toate celulele canceroase sunt moarte) și 3 fiind cancer rezidual extins, fără regresie aparentă a tumorii (toate sau majoritatea celulele canceroase sunt vii).

Depozit tumoral

Un depozit tumoral este un grup de celule canceroase care sunt separate de tumora principală, dar nu în a ganglionilor limfatici. Depozitele tumorale sunt asociate cu un risc mai mare ca celulele tumorale să se răspândească în altă parte a corpului, cum ar fi ficatul sau plămânii, după tratament. Depozitele tumorale determină, de asemenea, stadiul patologic al tumorii (pT).

Ganglionii limfatici

Organe imune mici, cunoscute ca noduli limfatici, sunt localizate pe tot corpul. Celulele canceroase pot călători de la o tumoare la acești ganglioni limfatici prin intermediul unor vase limfatice minuscule. Din acest motiv, medicii deseori îndepărtează și examinează la microscop ganglionii limfatici pentru a căuta celule canceroase. Acest proces, în care celulele canceroase se mută de la tumora originală la o altă parte a corpului, cum ar fi un ganglion limfatic, este numit metastază.

Celulele canceroase migrează de obicei mai întâi către ganglionii limfatici din apropierea tumorii, deși ganglionii limfatici la distanță pot fi, de asemenea, afectați. În consecință, chirurgii îndepărtează de obicei ganglionii limfatici cei mai apropiați de tumoare. Ei ar putea îndepărta ganglionii limfatici mai departe de tumoare dacă sunt măriți și există o suspiciune puternică că conțin celule canceroase.

Patologii vor examina toți ganglionii limfatici îndepărtați la microscop, iar constatările vor fi detaliate în raportul dumneavoastră. Un rezultat „pozitiv” indică prezența celulelor canceroase în ganglionul limfatic, în timp ce un rezultat „negativ” înseamnă că nu au fost găsite celule canceroase. Dacă raportul găsește celule canceroase într-un ganglion limfatic, ar putea specifica, de asemenea, dimensiunea celui mai mare grup de aceste celule, adesea denumit „focalizare” sau „depozit”. Extensia extranodală apare atunci când celulele tumorale pătrund în capsula exterioară a ganglionului limfatic și se răspândesc în țesutul adiacent.

Examinarea ganglionilor limfatici este importantă din două motive. În primul rând, ajută la determinarea stadiului nodal patologic (pN). În al doilea rând, descoperirea celulelor canceroase într-un ganglion limfatic sugerează un risc crescut de a găsi mai târziu celule canceroase în alte părți ale corpului. Aceste informații vă ghidează medicul pentru a decide dacă aveți nevoie de tratamente suplimentare, cum ar fi chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie.

Proteinele reparatoare nepotrivite

Repararea nepotrivirii (MMR) este un sistem din interiorul tuturor celulelor normale și sănătoase care remediază greșelile din materialul nostru genetic (ADN). Sistemul este format din diferite proteine, iar cele mai comune patru sunt MSH2, MSH6, MLH1 și PMS2.

Cele patru proteine ​​de reparare a nepotrivirii MSH2, MSH6, MLH1 și PMS2 lucrează în perechi pentru a repara ADN-ul deteriorat. Mai exact, MSH2 funcționează cu MSH6, iar MLH1 funcționează cu PMS2. Dacă se pierde o proteină, perechea nu poate funcționa normal, iar riscul de a dezvolta cancer crește.

Cum testează patologii pentru proteinele de reparare a nepotrivirii?

Cel mai comun mod de a testa proteinele de reparare a nepotrivirii este imunohistochimie. Acest test permite patologilor să vadă dacă celulele tumorale produc toate cele patru proteine ​​de reparare a nepotrivirii. Rezultatele acestui test sunt de obicei raportate după cum urmează:

• Rezultat normal: reținerea expresiei proteice.
• Rezultat anormal: Pierderea expresiei proteinelor.

De ce este importantă testarea proteinelor de reparare a nepotrivirii?

Testarea de reparare a nepotrivirii este importantă, deoarece poate ajuta la prezicerea cât de bine pot funcționa anumite tratamente. De exemplu, cancerele cu o pierdere a expresiei proteinei de reparare a nepotrivirii sunt mai susceptibile de a răspunde la tratamente de imunoterapie precum inhibitorii PD-1 sau PD-L1. Acest lucru se datorează faptului că numărul mare de mutații găsite adesea în tumorile deficitare poate produce noi antigene care fac tumora mai vizibilă și mai vulnerabilă la sistemul imunitar.

Testele de reparare a nepotrivirii sunt, de asemenea, efectuate pentru a identifica pacienții care pot avea sindromul Lynch, cunoscut și sub numele de cancer colorectal ereditar nonpolipoz (HNPCC). Sindromul Lynch este o tulburare genetică care crește riscul de a dezvolta diferite tipuri de cancer, inclusiv cancerul esofagian, cancerul de colon, cancerul endometrial, cancerul ovarian și cancerul de stomac.

Alte modificări genetice găsite în adenocarcinomul invaziv de colon și rect

• Mutații ale genei APC (Adenomatous Polyposis Coli): Aproape omniprezente în cazurile sporadice de cancer de colon, mutațiile genei APC sunt adesea un eveniment precoce în dezvoltarea cancerului colorectal. Gena APC este o genă supresoare de tumori, iar inactivarea acesteia duce la creșterea anormală a celulelor.
• Mutații KRAS și NRAS: Mutațiile genelor KRAS și NRAS, parte a familiei de gene RAS, apar în aproximativ 40-45% din cancerele colorectale. Aceste mutații duc la diviziune și creștere celulară necontrolată. Prezența mutațiilor KRAS, în special, este asociată cu rezistența la anumite terapii anti-EGFR (receptorul factorului de creștere epidermic).
• Mutații BRAF: Mutația genei BRAF, în special V600E, se găsește în aproximativ 10% dintre cancerele colorectale. Este adesea asociată cu un prognostic prost și rezistență la unele terapii. Mutațiile BRAF sunt mai frecvente în cancerele care s-au dezvoltat prin calea zimțată.
• Mutații PIK3CA: Mutațiile genei PIK3CA, care codifică o subunitate a fosfatidilinozitol 3-kinazei (PI3K), apar în aproximativ 10-20% din cancerele colorectale. Aceste mutații pot activa calea de semnalizare AKT, promovând proliferarea și supraviețuirea celulară.

Teste utilizate pentru a detecta modificări genetice

• Secvențierea de generație următoare (NGS): NGS permite examinarea simultană a mai multor gene pentru a detecta mutații, deleții și amplificări. Această abordare cuprinzătoare poate evalua toate modificările genetice comune în cancerul colorectal, inclusiv mutațiile APC, KRAS, NRAS, BRAF și PIK3CA.
• Reacția în lanț a polimerazei (PCR): Această tehnică amplifică segmente de ADN, făcând posibilă analizarea unor modificări genetice specifice, cum ar fi mutațiile KRAS, NRAS și BRAF.
• Hibridizare fluorescentă in situ (FISH): FISH poate identifica anomalii genetice, cum ar fi amplificările sau delețiile în cadrul unor gene specifice. Este mai puțin utilizat pentru detectarea de rutină a modificărilor genetice menționate, dar poate fi util în contexte specifice.

Despre acest articol

Medicii au scris acest articol pentru a vă ajuta să citiți și să înțelegeți raportul dumneavoastră de patologie. Contact dacă aveți întrebări despre acest articol sau raportul dumneavoastră de patologie. Pentru o introducere completă a raportului dumneavoastră de patologie, citiți acest articol.

Alte resurse utile

Atlas de patologie