Raportul dumneavoastră de patologie pentru adenocarcinom de colon

de Jason Wasserman MD PhD FRCPC și Zuzanna Gorski MD
Noiembrie 28, 2025

---

Adenocarcinom de colon este cel mai frecvent tip de cancer de colon. Începe în celulele formatoare de glandele care căptușesc suprafața interioară a colonului. Aceste celule produc în mod normal mucus, care ajută scaunul să se deplaseze prin intestinul gros. Când aceste celule devin anormale și cresc necontrolat, formează o tumoră numită adenocarcinom.

Ce cauzează adenocarcinomul de colon?

Majoritatea adenocarcinoamelor de colon se dezvoltă lent în timp, din cauza modificărilor ADN-ului celulelor care căptușesc colonul. Aceste modificări ale ADN-ului pot apărea aleatoriu, pot fi influențate de stilul de viață sau pot fi moștenite. În multe cazuri, tumora începe ca o creștere necanceroasă numită... adenom or polip și apoi evoluează spre cancer.

Factorii de risc importanți includ antecedente personale sau familiale de polipi colorectali sau cancer, afecțiuni moștenite, cum ar fi sindromul Lynch sau polipoza adenomatoasă familială (PAF) și boli de lungă durată. inflamaţie în colon din cauza afecțiunilor precum colita ulcerativă sau boala Crohn. Dietele bogate în carne roșie sau procesată și sărace în fibre, activitatea fizică limitată, fumatul și consumul excesiv de alcool cresc, de asemenea, riscul.

Care sunt simptomele?

Adenocarcinomul de colon adesea nu provoacă simptome în stadiile incipiente. Pe măsură ce tumora crește, simptomele pot include o modificare a obiceiurilor intestinale, cum ar fi constipație, diaree sau o modificare a formei scaunului; sângerări rectale sau sânge amestecat cu scaunul; disconfort abdominal, balonare sau durere; pierdere în greutate inexplicabilă; și oboseală sau slăbiciune din cauza... anemie, care reprezintă un număr scăzut de globule roșii. Simptomele depind de dimensiunea și localizarea tumorii. Orice modificare persistentă a tranzitului intestinal sau semne de sângerare trebuie discutate cu medicul dumneavoastră.

Cum se face diagnosticul?

Diagnosticul de adenocarcinom de colon se pune după o biopsie este examinat de un patolog, un medic care diagnostichează bolile prin studierea țesuturilor la microscop. Evaluarea implică de obicei o serie de etape care identifică o zonă anormală, confirmă cancerul la microscop și determină extinderea bolii.

Evaluare și pregătire clinică

Medicul dumneavoastră vă va analiza simptomele, istoricul medical și familial, precum și factorii de risc, cum ar fi polipii anteriori, bolile inflamatorii intestinale, fumatul, dieta și consumul de alcool. Veți primi instrucțiuni pentru pregătirea intestinului, astfel încât colonul să fie curat pentru examinare.

Colonoscopie și biopsie

O colonoscopie este efectuată pentru a examina întregul colon și rect. În timpul acestei proceduri, medicul introduce o cameră subțire și flexibilă (un colonoscop) prin rect pentru a examina direct mucoasa colonului. Dacă se observă o zonă anormală - cum ar fi un polip, o masă ulcerată sau o mucoasă neregulată - medicul prelevează probe de țesut (biopsii). Dacă un polip pare canceros, acesta poate fi îndepărtat complet în timpul procedurii, cu condiția ca acest lucru să fie sigur. Biopsiile sunt conservate și trimise la laboratorul de patologie pentru examinare.

Examinare microscopica

Un patolog examinează biopsia la microscop. Cancerul este diagnosticat atunci când structurile glandulare normale sunt înlocuite de glande maligne sau celule canceroase slab coezive care invadează straturile tisulare mai profunde. Celulele tumorale au de obicei nuclei măriți, neregulați și pot produce mucină, care este un tip de mucus, deși nu în cantitățile mari observate în adenocarcinomul mucinos.

Raportul descrie aspectul tumorii (tipul histologic), cât de mult se aseamănă cu celulele normale (gradul tumorii) și dacă prezintă caracteristici agresive, cum ar fi invazia limfatică (celule canceroase în interiorul canalelor limfatice), invazia vasculară (celule canceroase în interiorul vaselor de sânge) și invazia perineurală (celule canceroase care cresc de-a lungul nervilor).

Studii imagistice și de stadializare

Dacă se diagnostichează cancer, studiile imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) a toracelui, abdomenului și pelvisului, ajută la determinarea dacă cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la organele aflate la distanță. Testele suplimentare pot include RMN sau PET-CT în anumite situații. Apoi, se poate planifica o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta tumora împreună cu ganglionii limfatici din apropiere, atât pentru a trata cancerul, cât și pentru a oferi o stadializare patologică precisă.

Gradul tumorii

Gradul tumorii descrie cât de mult seamănă celulele tumorale cu celulele normale ale colonului. În adenocarcinomul de colon, gradul se bazează pe cât de mult din tumoare formează structuri asemănătoare glandelor.

• Gradul 1 (bine diferentiat) – Peste 95% din tumori formează glande.

• Gradul 2 (moderat diferențiat) Între 50 și 95% din tumori formează glande.

• Gradul 3 (prost diferențiat) – Mai puțin de 50% din tumori formează glande.

• Gradul 4 (nediferențiat) – Nu se observă formarea de glande.

Tumorile de grad superior sunt mai agresive și mai predispuse la răspândire. Cele mai recente ghiduri ale Organizației Mondiale a Sănătății permit, de asemenea, un sistem simplificat cu două niveluri, în care gradul inferior include gradele 1 și 2, iar gradul superior include gradele 3 și 4.

Diferențierea mucinoasă

Diferențierea mucinoasă înseamnă că tumora conține o cantitate mare de mucină extracelulară, sau mucus, în afara celulelor tumorale. Când mai mult de 50% din tumoră este compusă din mucină, aceasta este clasificată drept adenocarcinom mucinos. Acest subtip se poate comporta mai agresiv și se poate răspândi mai ușor.

Nivelul de invazie

Invazie descrie cât de adânc a pătruns tumora în peretele colonului. Adenocarcinomul de colon începe în mucoasă, stratul interior subțire al colonului și se poate răspândi în straturile mai profunde.

Straturile peretelui colonului sunt descrise mai jos pentru a facilita înțelegerea denumirilor lor într-un raport de patologie.

• mucoasa – Această membrană interioară conține celulele epiteliale care formează glandele și locul de unde încep cancerele.

• Submucoasa – Acest strat de susținere de țesut conjunctiv se află chiar sub mucoasă și conține vase de sânge și canale limfatice.

• Muscularis propria – Acest strat muscular gros se contractă pentru a deplasa deșeurile prin colon.

• Țesut subseros – Acest strat este o bandă subțire de grăsime sau țesut conjunctiv situată în afara mușchiului, în anumite părți ale colonului.

• seroasă – Aceasta este suprafața exterioară netedă care acoperă secțiuni ale colonului, deși nu este prezentă peste tot.

Pe măsură ce o tumoare crește în straturi mai profunde, crește probabilitatea de răspândire la ganglionii limfatici sau la organele îndepărtate. Cel mai profund strat atins de tumoare este raportat ca nivelul de invazie și este utilizat pentru a determina stadiul patologic al tumorii (pT). Patologii determină acest nivel doar examinând țesutul la microscop. Aceste informații ajută la planificarea tratamentului și la estimarea riscului de recidivă a cancerului.

Tumoarea în devenire

Înmugurirea tumorală se referă la celule canceroase individuale sau la grupuri minuscule de celule observate la microscop la marginea avansată a tumorii. Numărul de muguri este numărat și utilizat pentru a atribui un scor scăzut, intermediar sau ridicat. Un scor ridicat de înmugurire tumorală este asociat cu un risc mai mare de răspândire a cancerului.

Invazie limfatică

Invazia limfatică înseamnă că celulele canceroase sunt prezente în interiorul canalelor limfatice, care sunt vase minuscule care drenează fluide și transportă celule imune. Un strat subțire de celule căptușește aceste canale și, de obicei, nu conține globule roșii. Găsirea celulelor tumorale în interiorul canalelor limfatice sugerează o șansă mai mare de răspândire la ganglionii limfatici din apropiere. Patologii pot utiliza imunohistochimia, o metodă specială de colorare, pentru a evidenția celulele canceroase din aceste vase minuscule.

Invazie vasculară

Invazia vasculară înseamnă că celulele canceroase sunt prezente în interiorul vaselor de sânge. Aceasta poate apărea în peretele colonului (invazie vasculară intramurală) sau în țesutul înconjurător (invazie vasculară extramurală). Ambele sunt legate de un risc mai mare de răspândire a cancerului la alte organe, cum ar fi ficatul sau plămânii, iar invazia vasculară extramurală este considerată deosebit de importantă. Se pot utiliza colorații speciale pentru a confirma prezența celulelor tumorale din vasele de sânge.

Invazie perineurala

Invazia perineurală înseamnă că celulele canceroase cresc de-a lungul sau în jurul unui nerv. Această caracteristică este mai des observată în tumorile avansate și este asociată cu un risc mai mare ca cancerul să se răspândească sau să reapară după tratament. La microscop, patologii caută celule tumorale care înconjoară cel puțin o treime din exteriorul unui nerv.

Răspuns imun

Organismul declanșează adesea un răspuns imun la o tumoră prin trimiterea de limfocite și alte celule imune care o înconjoară. Atunci când se observă un răspuns imun puternic la microscop, acesta poate sugera că organismul controlează sau încetinește creșterea tumorii. Un model specific numit reacție de tip Crohn prezintă grupuri de celule imune grupate în apropierea tumorii și este, în general, asociat cu un rezultat mai bun. Patologii pot utiliza imunohistochimia pentru a evalua celulele imune și, deși acest lucru nu este întotdeauna inclus în rapoartele standard, răspunsul imun este din ce în ce mai recunoscut ca o caracteristică importantă.

Margini

Marginile sunt marginile tăiate ale țesutului îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale. Patologii examinează marginile pentru a determina dacă tumora a fost îndepărtată în întregime.

• Marginile proximale și distale descriu capetele segmentului de colon îndepărtat.

• Marginea de rezecție circumferențială (CRM) se referă la marginea cea mai exterioară a țesutului moale, care este deosebit de importantă în cancerul rectal.

• Marginea mezocolică este importantă pentru tumorile din cecum și colonul adiacent.

O margine negativă înseamnă că nu se observă celule canceroase la margine. O margine pozitivă înseamnă că sunt prezente celule canceroase la margine, ceea ce sugerează că ar putea rămâne o parte din tumoră și că ar putea fi necesar un tratament suplimentar.

Efect de tratament

Dacă se administrează un tratament precum chimioterapia sau radioterapia înainte de intervenția chirurgicală, tumora se poate micșora. Patologii evaluează cantitatea de tumoră viabilă rămasă și atribuie un scor de răspuns la tratament.

• Scorul 0 – Nicio celulă canceroasă viabilă (răspuns complet).

• Scorul 1 – Celule individuale sau grupuri mici rare de celule canceroase (răspuns aproape complet).

• Scorul 2 – Cancer rezidual cu dovezi de regresie tumorală, dar mai mult decât celule individuale sau grupuri mici rare (răspuns parțial).

• Scorul 3 – Cancer rezidual extins fără regresie tumorală evidentă (răspuns slab sau fără răspuns).

Aceste informații îi ajută pe medici să înțeleagă cât de bine a răspuns tumora la terapie și dacă este necesar un tratament suplimentar.

Depozite tumorale

Depozitele tumorale sunt noduli mici de celule canceroase localizați în grăsimea care înconjoară colonul sau rectul, în zona de drenaj limfatic a tumorii primare. Aceste depozite nu conțin țesut limfatic identificabil sau vase de sânge. Dacă se găsește un focar tumoral într-un vas de sânge, acesta este clasificat drept invazie vasculară, iar dacă se găsește în apropierea unui nerv, este clasificat drept invazie perineurală.

Depozitele tumorale sunt importante deoarece prezența lor crește riscul de răspândire. Dacă sunt prezente depozite tumorale, dar ganglionii limfatici sunt negativi, stadiul ganglionar este N1c, indiferent de stadiul tumorii. Dacă sunt prezenți și ganglionii limfatici pozitivi, cancerul este stadializat în funcție de numărul de ganglioni pozitivi, iar prezența și numărul depozitelor tumorale sunt totuși înregistrate, deoarece acestea sunt factori prognostici adversi care pot influența deciziile de tratament.

Ganglionii limfatici

Ganglionii limfatici sunt organe imunitare mici care filtrează lichidul limfatic și pot capta celulele canceroase care s-au răspândit de la tumora primară. În timpul intervenției chirurgicale, ganglionii limfatici din apropierea tumorii sunt îndepărtați și examinați. Patologii raportează ganglionii limfatici ca fiind pozitivi dacă conțin cancer și negativi dacă nu. Dacă se detectează cancer, raportul poate include dimensiunea celui mai mare focar tumoral și dacă există o extensie extranodală, ceea ce înseamnă că celulele tumorale au străpuns capsula ganglionului limfatic în țesutul înconjurător.

Examinarea ganglionilor limfatici este esențială pentru determinarea stadiului ganglionar patologic (pN) și pentru estimarea riscului de răspândire în alte părți ale corpului. Aceste informații îi ajută pe medici să decidă dacă sunt necesare tratamente suplimentare, cum ar fi chimioterapia, radioterapia sau imunoterapia.

Biomarkeri pentru adenocarcinomul de colon

biomarkeri sunt caracteristici măsurabile din interiorul celulelor tumorale — care implică de obicei gene sau proteine ​​specifice — care îi ajută pe medici să înțeleagă cum se comportă cancerul și cum poate răspunde la tratament. În adenocarcinomul de colon, testarea biomarkerilor este esențială, deoarece rezultatele pot identifica sindroamele canceroase ereditare, pot determina dacă imunoterapia este probabil eficientă și pot ghida utilizarea tratamentelor țintite. Testarea biomarkerilor este acum o parte standard a diagnosticării și gestionării cancerului colorectal.

Ce tipuri de biomarkeri sunt testați pentru adenocarcinomul de colon?

Majoritatea testelor de biomarkeri pentru cancerul de colon se concentrează pe mutațiile genetice, rearanjările genetice și expresia proteinelor. Acestea includ teste care evaluează capacitatea tumorii de a repara leziunile ADN-ului, teste care identifică mutații specifice în genele care promovează creșterea și teste care ajută la determinarea eficienței tratamentelor specifice. Patologii efectuează de obicei aceste teste pe o probă de biopsie sau pe tumora îndepărtată în timpul intervenției chirurgicale folosind metode precum imunohistochimia (IHC), care utilizează anticorpi legați de coloranți pentru a evidenția proteine ​​specifice, și teste moleculare precum PCR și secvențierea de generație următoare (NGS), care analizează ADN-ul tumoral.

Proteine ​​de reparare a nepotrivirilor (MMR: MLH1, PMS2, MSH2, MSH6)

Proteinele de reparare a nepotrivirilor (MMR) fac parte din sistemul de reparare a ADN-ului celulei. Atunci când oricare dintre aceste proteine ​​- MLH1, PMS2, MSH2 sau MSH6 - lipsește, tumora devine deficitară în repararea nepotrivirilor (dMMR) și poate acumula erori de ADN mai rapid. Acest biomarker este important deoarece tumorile dMMR sunt mai predispuse să răspundă la imunoterapie, iar această constatare poate indica și sindromul Lynch, o afecțiune ereditară care crește riscul de cancer de colon și alte tipuri de cancer.

Patologii testează proteinele MMR folosind imunohistochimia. Acest test evidențiază fiecare proteină pentru a arăta dacă este prezentă în nucleul celulelor tumorale. Pierderea uneia sau mai multor proteine ​​indică o deficiență în repararea nepotrivirilor.

Raportul dumneavoastră va descrie tumora ca fiind MMR-proficientă (pMMR) dacă sunt prezente toate proteinele sau MMR-deficientă (dMMR) dacă lipsesc unele. Raportul poate specifica, de asemenea, ce proteine ​​sunt absente.

Hipermetilarea promotorului MLH1

Hipermetilarea promotorului MLH1 este o modificare chimică ce „dezactivează” gena MLH1, ducând la pierderea genei MLH1 și a partenerului său, PMS2. Aceasta cauzează deficiențe în repararea erorilor de gene, dar este de obicei un eveniment sporadic, neereditar. Acest biomarker este important deoarece hipermetilarea MLH1 ajută la distingerea tumorilor dMMR sporadice de tumorile cauzate de sindromul Lynch.

Testarea se efectuează folosind metode moleculare, cum ar fi PCR specifică metilării sau secvențierea de generație următoare, pentru a determina dacă promotorul genei MLH1 este hipermetilat.

Raportul dumneavoastră va preciza dacă MLH1 este hipermetilat sau nu. Tumorile cu hipermetilare a MLH1 nu sunt de obicei asociate cu sindromul Lynch.

KRAS și NRAS

KRAS și NRAS sunt gene care controlează creșterea celulară. Mutațiile acestor gene sunt frecvente în cancerul de colon și sunt importante deoarece tumorile cu mutații KRAS sau NRAS nu răspund la medicamentele anti-EGFR, cum ar fi cetuximab sau panitumumab. Aceste mutații sunt, de asemenea, utile pentru înțelegerea comportamentului tumorii și alegerea tratamentelor alternative.

Testarea se efectuează de obicei folosind PCR sau secvențiere de generație următoare pentru a examina porțiuni specifice ale genelor în care apar în mod obișnuit mutații, inclusiv codonii 12, 13, 61 și 146.

Raportul dumneavoastră va descrie tumora ca fiind KRAS-pozitivă sau NRAS-pozitivă dacă se detectează o mutație și KRAS-negativă sau NRAS-negativă dacă nu se detectează nicio mutație.

FRATE

BRAF este o genă aflată pe aceeași cale de creștere ca și KRAS și NRAS. Mutația BRAF V600E este asociată cu un comportament tumoral mai agresiv și o probabilitate mai mare de răspândire. Acest biomarker este important deoarece tumorile cu mutație BRAF nu răspund de obicei bine la terapia anti-EGFR, iar identificarea unei mutații BRAF ajută, de asemenea, la interpretarea rezultatelor reparației erorilor de gene. O mutație BRAF V600E sugerează cu tărie o tumoră sporadică, mai degrabă decât sindromul Lynch.

Testarea BRAF se efectuează de obicei folosind PCR sau secvențiere de generație următoare pentru a detecta mutația V600E sau alte modificări BRAF.

Raportul dumneavoastră va preciza că tumora este BRAF-pozitivă dacă este prezentă o mutație și BRAF-negativă dacă nu se găsește nicio mutație.

PIK3CA

PIK3CA este o genă implicată în căile care ajută celulele să crească și să supraviețuiască. Mutațiile genei PIK3CA apar în aproximativ 10-20% din cazurile de cancer de colon. Acest biomarker este important deoarece mutațiile PIK3CA - în special atunci când sunt combinate cu mutații KRAS sau NRAS - pot reduce beneficiul terapiei anti-EGFR. Unele cercetări sugerează că pacienții cu mutații PIK3CA pot beneficia de aspirină după intervenția chirurgicală, deși aceasta nu este încă tratamentul standard.

Testarea pentru mutațiile PIK3CA se efectuează folosind secvențierea de generație următoare pentru a analiza ADN-ul tumorii.

Tumoarea dumneavoastră va fi descrisă ca PIK3CA-pozitivă dacă este prezentă o mutație și PIK3CA-negativă dacă nu este detectată nicio mutație.

PTEN

PTEN este o genă supresoare tumorală care ajută la controlul creșterii celulare. Atunci când PTEN se pierde sau nu mai funcționează corect, celulele tumorale pot crește mai ușor și pot răspunde mai puțin bine la tratamentul anti-EGFR. Testarea PTEN este importantă deoarece ajută la explicarea rezistenței la anumite terapii.

PTEN poate fi evaluat prin testare moleculară pentru modificări genetice sau prin imunohistochimie pentru a verifica dacă proteina PTEN este prezentă în celulele tumorale.

Raportul dumneavoastră poate descrie tumora ca fiind PTEN intactă dacă proteina este prezentă sau PTEN pierdută dacă proteina este absentă. Rezultatele testelor moleculare pot indica, de asemenea, dacă este prezentă o mutație.

EGFR

EGFR este o proteină de la suprafața unor celule canceroase care ajută la controlul căilor normale de creștere. Medicamentele anti-EGFR, cum ar fi cetuximab și panitumumab, vizează această proteină. Deși EGFR în sine nu este utilizat pentru a selecta tratamentul în cancerul de colon, testarea este uneori efectuată în scopuri de cercetare sau studii clinice. Deciziile privind tratamentul se bazează mai mult pe KRAS, NRAS și BRAF, care prezic dacă terapia anti-EGFR va funcționa.

Atunci când este efectuată, testarea EGFR poate implica imunohistochimie pentru a evalua expresia proteinelor sau testare moleculară pentru a examina starea genei EGFR.

Rezultatele pot descrie expresia EGFR sau statusul mutației, deși aceste constatări nu sunt utilizate în mod curent pentru a ghida tratamentul adenocarcinomului de colon.

PD-L1

PD-L1 este o proteină de la suprafața unor celule tumorale care ajută cancerul să se ascundă de sistemul imunitar. Deși testarea PD-L1 joacă un rol important în unele tipuri de cancer, utilitatea sa în cancerul de colon este încă studiată și nu este încă utilizată în mod curent pentru a ghida tratamentul. În anumite situații, însă, PD-L1 poate oferi informații suplimentare despre capacitatea tumorii de a răspunde la imunoterapie.

Patologii testează pentru PD-L1 folosind imunohistochimia, o metodă care utilizează anticorpi legați de coloranți pentru a evidenția proteina PD-L1 pe celulele tumorale și pe celulele imune din apropiere.

Rezultatele sunt adesea raportate folosind un Scor Pozitiv Combinat (CPS), care măsoară procentul de celule tumorale și imune care prezintă colorare PD-L1. Valori CPS mai mari indică niveluri mai ridicate de expresie PD-L1, dar semnificația acestor scoruri în cancerul de colon rămâne incertă.

HER2 (ERBB2)

HER2 este o genă care ajută la controlul creșterii celulare. Într-un număr mic de cazuri de cancer de colon - în special cele fără mutații KRAS sau BRAF - gena HER2 poate deveni hiperactivă. HER2 este importantă deoarece tumorile cu supraexprimare sau amplificare a HER2 pot răspunde la terapiile direcționate către HER2, în special în cazul bolilor avansate sau când alte tratamente nu mai sunt eficiente.

Testarea se efectuează de obicei folosind imunohistochimia pentru a evalua nivelurile proteinei HER2 și, atunci când este necesar, teste moleculare suplimentare, cum ar fi FISH sau secvențierea de generație următoare, pentru a determina dacă gena HER2 este amplificată.

Nivelurile proteinei HER2 sunt raportate folosind un scor IHC de 0, 1+, 2+ sau 3+.

• Scorurile de 0 sau 1+ sunt considerate HER2-negative.

• Un scor de 3+ este considerat HER2-pozitiv.

• Un scor de 2+ este considerat echivoc, iar tumora este testată suplimentar pentru amplificarea genei HER2.

O tumoare este clasificată drept HER2-pozitivă dacă prezintă o expresie puternică (3+) a proteinelor sau dacă se confirmă amplificarea genelor.

Stadiul patologic (pTNM)

Stadializarea patologică descrie cât de departe s-a răspândit cancerul atunci când tumora este îndepărtată și examinată la microscop. Aceasta utilizează trei componente: T (adâncimea tumorii), N (ganglionii limfatici) și M (metastaze). Patologii determină stadiile pT și pN din specimenul chirurgical. Stadiul M este de obicei determinat prin imagistică.

Stadiul tumorii (pT)

Stadiul pT descrie cât de adânc a crescut tumora în peretele colonului sau în țesuturile din apropiere. Peretele colonului are mai multe straturi din interior spre exterior: mucoasă, submucoasă, musculară proprie, subseroasă și grăsimea din jur, precum și seroasă (care nu este prezentă în toate părțile colonului).

• pT1 – Cancerul a crescut în submucoasă, care este stratul aflat chiar sub mucoasa interioară.

• pT2 – Cancerul a crescut în muscularis propria, care este stratul muscular gros al colonului.

• pT3 – Cancerul a crescut prin muscularis propria și în grăsimea și țesutul din jurul colonului.

• pT4a – Cancerul a ajuns la suprafața exterioară a colonului, numită seroasă, sau a provocat o perforație a peretelui.

• pT4b – Cancerul a crescut direct în organele sau structurile din apropiere, cum ar fi vezica urinară, uterul sau peretele abdominal.

Stadiul nodal (pN)

Stadiul pN descrie dacă cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropiere.

• pN0 – Nu s-a găsit cancer în niciunul dintre ganglionii limfatici examinați.

• pN1 – Cancerul se găsește în unul până la trei ganglioni limfatici sau există depozite tumorale în țesuturile înconjurătoare, chiar dacă toți ganglionii limfatici sunt negativi.

• pN1a – Un ganglion limfatic conține cancer.

• pN1b – Doi sau trei ganglioni limfatici conțin cancer.

• pN1c – Niciun ganglion limfatic nu conține cancer, dar sunt prezente depozite tumorale în grăsimea sau țesutul din apropierea colonului.

• pN2 – Cancerul se găsește în patru sau mai mulți ganglioni limfatici.

• pN2a – Sunt implicați patru până la șase ganglioni limfatici.

• pN2b – Sunt implicați șapte sau mai mulți ganglioni limfatici.

Dacă nu au fost trimiși ganglioni limfatici sau nu au putut fi evaluați, stadiul poate fi listat ca pNX, ceea ce înseamnă că nu poate fi evaluat.

De ce este importantă stadializarea?

Stadializarea îl ajută pe medicul dumneavoastră să înțeleagă cât de avansat este cancerul și ce tratament este probabil cel mai eficient. Stadiile inferioare, cum ar fi pT1 sau pN0, sugerează o boală mai timpurie și o șansă mai mare de vindecare. Stadiile superioare, cum ar fi pT4 sau pN2, sugerează o boală mai avansată și un risc mai mare de recurență. Stadializarea este luată în considerare alături de alte caracteristici, inclusiv gradul tumorii, invazia limfovasculară sau perineurală și rezultatele biomarkerilor, pentru a ghida deciziile privind chimioterapia și îngrijirea ulterioară.

Ce se întâmplă după diagnosticare?

După diagnosticare, echipa medicală folosește raportul dumneavoastră de patologie, rezultatele imagisticii și starea generală de sănătate pentru a planifica tratamentul. Echipa include adesea un chirurg, un oncolog medical, un oncolog radioterapeut și un patolog. Tratamentul depinde de stadiul bolii, caracteristicile tumorii și rezultatele biomarkerilor.

Pentru mulți pacienți, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea segmentului de colon care conține tumora și ganglionii limfatici din apropiere este primul pas. Chimioterapia poate fi recomandată după intervenția chirurgicală dacă stadiul sau caracteristicile tumorii sugerează un risc mai mare de recurență. În unele situații - în special pentru cancerele rectale sau tumorile de colon foarte voluminoase - chimioterapia sau radioterapia pot fi administrate înainte de intervenția chirurgicală pentru a micșora tumora. Să presupunem că tumora prezintă biomarkeri specifici, cum ar fi dMMR, amplificarea HER2 sau modificări specifice BRAF. În acest caz, oncologul dumneavoastră poate discuta despre imunoterapie sau terapie țintită ca parte a îngrijirii standard sau ca parte a unui studiu clinic.

După tratament, veți fi monitorizat periodic, inclusiv prin vizite la clinică, analize de sânge și imagistică periodică. Supravegherea colonoscopică este utilizată pentru a detecta polipi noi sau recurențele precoce. Dacă a fost îndepărtată o parte din colon, echipa dumneavoastră va monitoriza, de asemenea, funcția intestinală, nutriția și nivelurile de fier sau vitamine și va recomanda strategii pentru optimizarea recuperării.

Întrebări de adresat medicului dumneavoastră

• Care este stadiul și gradul tumorii mele?

• Au fost implicați ganglionii limfatici, canalele limfatice sau vase de sânge?

• Marginile chirurgicale au fost negative și tumora a fost complet extirpată?

• Am nevoie de tratament suplimentar, cum ar fi chimioterapie, radioterapie, imunoterapie sau terapie țintită?

• A fost tumora testată pentru deficit de reparare a erorilor de gene sau pentru alți markeri moleculari precum KRAS, NRAS, BRAF, PIK3CA, PTEN, HER2 și PD-L1?

• Ce teste sau proceduri ulterioare vor avea nevoie și cât de des vor avea nevoie de ele?