Leiomiosarcom

de Bibianna Purgina MD FRCPC
August 9, 2024

Context:

Leiomiosarcomul este un tip de cancer care debutează în celulele musculare netede. Mușchiul neted este tipul de mușchi care se găsește în multe părți ale corpului, inclusiv pereții vaselor de sânge, tractul digestiv și uterul. Spre deosebire de mușchii care ne mișcă brațele și picioarele, mușchii netezi funcționează fără ca noi să ne gândim la asta, ajutând la mișcarea alimentelor prin sistemul digestiv și la controlul fluxului sanguin. Leiomiosarcomul este un cancer rar care poate apărea oriunde în corp unde se găsește mușchiul neted, dar afectează cel mai frecvent uterul, abdomenul sau vasele de sânge.

Care sunt simptomele leiomiosarcomului?

Simptomele leiomiosarcomului pot varia în funcție de localizarea tumorii. Simptomele comune includ:

• Un nodul sau umflare: Acesta este adesea primul semn de leiomiosarcom. Nodul poate fi sau nu dureros.
• Durere: Durerea poate apărea dacă tumora apasă pe nervii sau organele din apropiere.
• Pierdere în greutate inexplicabilă: Pierderea în greutate fără a încerca poate fi un semn al multor tipuri de cancer, inclusiv leiomiosarcomul.
• Oboseală: Senzația de oboseală neobișnuită sau de slăbiciune este un simptom comun în multe tipuri de cancer.
• Sângerare: Dacă tumora se află în uter sau în tractul digestiv, poate provoca sângerări anormale.

Ce cauzează leiomiosarcomul?

Leiomiosarcomul este cauzat de modificări (mutații) în ADN-ul celulelor musculare netede. Aceste mutații provoacă creșterea necontrolată a celulelor, ducând la formarea unei tumori. Cele mai multe cazuri de leiomiosarcom apar sporadic, adică apar întâmplător și nu sunt moștenite. Cu toate acestea, unele cazuri pot fi asociate cu afecțiuni genetice care cresc riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer.

Cum se pune acest diagnostic?

Diagnosticul de leiomiosarcom se pune de obicei după a biopsie sau intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii. În timpul acestor proceduri, o mică probă de tumoră este luată și examinată la microscop de către a patolog. Patologul caută caracteristici specifice în celule care sunt caracteristice leiomiosarcomului. Teste suplimentare, cum ar fi imunohistochimie (IHC), poate fi, de asemenea, efectuat pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului.

Tipuri histologice de leiomiosarcom

Patologii clasifică leiomiosarcomul în trei tipuri histologice în funcție de modul în care arată celulele tumorale la microscop:

• bine diferentiat: La acest tip, celulele tumorale arată destul de asemănător cu celulele normale ale mușchilor netezi. Leiomiosarcomul bine diferențiat tinde să crească mai lent și poate avea o mai bună prognoză.
• Convenţional: Acesta este cel mai frecvent tip de leiomiosarcom. Celulele tumorale arată mai anormal decât în ​​leiomiosarcomul bine diferențiat, iar tumora poate crește mai repede.
• Slab diferențiat/pleomorf: La acest tip, celulele tumorale arată foarte diferit de celulele normale. Leiomiosarcomul slab diferențiat/pleomorf tinde să fie mai agresiv și poate fi mai probabil să se răspândească în alte părți ale corpului.

Sistemul de clasificare a sarcomului al Federației Franceze a Centrelor de Cancer (FNCLCC)

Sistemul de clasificare a sarcomului al Federației Franceze a Centrelor de Cancer, sau FNCLCC, este un sistem pe care patologii îl folosesc pentru a clasifica sarcoamele precum leiomiosarcomul. Gradul este important deoarece ajută la prezicerea modului în care este probabil să se comporte tumora, inclusiv cât de repede ar putea crește și dacă s-ar putea răspândi în alte părți ale corpului.

Sistemul FNCLCC atribuie un scor tumorii pe baza a trei componente:

• Activitate mitotică: Aceasta se referă la numărul de celule care se împart activ în tumoră. Un număr mai mare de celule în diviziune înseamnă un scor mai mare al activității mitotice. Pentru acest sistem, patologii numără numărul de figuri mitotice în 5 mm2 de ţesut.
• Necroză: Necroză înseamnă moartea celulelor sau a țesuturilor. În acest context, se referă la zonele tumorii în care celulele au murit. Mai multă necroză indică de obicei o tumoră mai agresivă.
• Diferenţiere: Diferențierea se referă la cât de mult arată celulele tumorale ca celule normale. Cu cât celulele tumorale diferă mai mult de celulele normale, cu atât scorul de diferențiere este mai mare. În sistemul FNCLCC, leiomiosarcomul bine diferențiat primește un scor de 1, leiomiosarcomul convențional primește un scor de 2, iar leiomiosarcomul slab diferențiat/pleomorf primește un scor de 3.

Scorurile de la aceste trei componente sunt adăugate împreună pentru a da tumorii un grad general, care poate varia de la gradul 1 (grad scăzut) până la gradul 3 (gradul ridicat). Un grad mai mare indică o tumoare mai agresivă, care este mai probabil să se răspândească.

Caracteristicile microscopice ale leiomiosarcomului

La microscop, leiomiosarcomul cuprinde aspect anormal celule fusiforme, care sunt lungi și subțiri, dispuse în fascicule lungi care se intersectează (mănunchiuri). Celulele tumorale au adesea hipercromatic (pătarea întunecată) și pleomorfă (forma variabila) nuclee, ceea ce înseamnă că nucleii arată foarte diferit de celulele musculare netede normale. În unele cazuri, celulele tumorale pot prezenta, de asemenea, pseudo-incluzii intranucleare roz strălucitoare, care sunt proiecții ale citoplasma (corpul celular) în nucleu. Aceste caracteristici îi ajută pe patologi să distingă leiomiosarcomul de alte tipuri de tumori.

imunohistochimie

Imunohistochimie (IHC) este un test special pe care patologii îl folosesc pentru a ajuta la identificarea tipului de tumoră. Aceasta implică aplicarea unor markeri speciali pe proba de țesut care se lipesc de proteine ​​specifice din celule. Pentru leiomiosarcom, markerii obișnuiți testați includ SMA (actina musculara neteda), desmin și h-caldesmon. Acești markeri sunt de obicei pozitivi în leiomiosarcom, ceea ce ajută la confirmarea diagnosticului. Patologii pot testa, de asemenea, markeri precum CD34 si S100, care sunt de obicei negative în leiomiosarcom, pentru a ajuta la excluderea altor tipuri de tumori.

Invazie limfovasculară

Invazia limfovasculară apare atunci când celulele canceroase invadează un vas de sânge sau un vas limfatic. Vasele de sânge sunt tuburi subțiri care transportă sânge în tot corpul, spre deosebire de vasele limfatice, care transportă un lichid numit limfă în loc de sânge. Aceste vase limfatice se conectează la mici organe imunitare cunoscute ca noduli limfatici împrăștiate în tot corpul. Invazia limfovasculară este importantă deoarece răspândește celulele canceroase în alte părți ale corpului, inclusiv ganglionii limfatici sau ficatul, prin sânge sau vasele limfatice.

Invazie perineurala

Patologii folosesc termenul „invazie perineurală” pentru a descrie o situație în care celulele canceroase se atașează sau invadează un nerv. „Invazia intraneurală” este un termen înrudit care se referă în mod specific la celulele canceroase găsite în interiorul unui nerv. Nervii, care seamănă cu fire lungi, constau din grupuri de celule cunoscute sub numele de neuroni. Acești nervi, prezenți în întregul corp, transmit informații precum temperatura, presiunea și durerea între corp și creier. Prezența invaziei perineurale este importantă deoarece permite celulelor canceroase să călătorească de-a lungul nervului în organele și țesuturile din apropiere, crescând riscul recidivei tumorii după intervenție chirurgicală.

Margini

În patologie, o margine este marginea țesutului îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale tumorale. Starea marginii într-un raport de patologie este importantă, deoarece indică dacă întreaga tumoră a fost îndepărtată sau dacă o parte a fost lăsată în urmă. Aceste informații ajută la determinarea necesității unui tratament suplimentar.

Patologii evaluează de obicei marginile în urma unei proceduri chirurgicale, cum ar fi un extirpare or rezecţie, care îndepărtează întreaga tumoră. Marjele nu sunt de obicei evaluate după a biopsie, care îndepărtează doar o parte a tumorii. Numărul de margini raportate și dimensiunea lor - cât de mult țesut normal este între tumoare și marginea tăiată - variază în funcție de tipul de țesut și de localizarea tumorii.

Patologii examinează marginile pentru a verifica dacă celulele tumorale sunt prezente la marginea tăiată a țesutului. O marjă pozitivă, unde se găsesc celule tumorale, sugerează că unele tipuri de cancer pot rămâne în organism. În schimb, o marjă negativă, fără celule tumorale la margine, sugerează că tumora a fost complet îndepărtată. Unele rapoarte măsoară și distanța dintre cele mai apropiate celule tumorale și margine, chiar dacă toate marginile sunt negative.

Ganglionii limfatici

Organe imune mici, cunoscute ca noduli limfatici, sunt localizate pe tot corpul. Celulele canceroase pot călători de la o tumoare la acești ganglioni limfatici prin intermediul unor vase limfatice minuscule. Din acest motiv, medicii deseori îndepărtează și examinează la microscop ganglionii limfatici pentru a căuta celule canceroase. Acest proces, în care celulele canceroase se mută de la tumora originală la o altă parte a corpului, cum ar fi un ganglion limfatic, este numit metastază.

Celulele canceroase migrează de obicei mai întâi către ganglionii limfatici din apropierea tumorii, deși ganglionii limfatici la distanță pot fi, de asemenea, afectați. În consecință, chirurgii îndepărtează de obicei ganglionii limfatici cei mai apropiați de tumoare. Ei ar putea îndepărta ganglionii limfatici mai departe de tumoare dacă sunt măriți și există o suspiciune puternică că conțin celule canceroase.

Patologii vor examina toți ganglionii limfatici care au fost îndepărtați la microscop, iar constatările vor fi detaliate în raportul dumneavoastră. Un rezultat „pozitiv” indică prezența celulelor canceroase în ganglionul limfatic, în timp ce un rezultat „negativ” înseamnă că nu au fost găsite celule canceroase. Dacă raportul găsește celule canceroase într-un ganglion limfatic, ar putea specifica, de asemenea, dimensiunea celui mai mare grup de aceste celule, adesea denumit „focalizare” sau „depozit”. Extensie extranodală apare atunci când celulele tumorale pătrund în capsula exterioară a ganglionului limfatic și se răspândesc în țesutul adiacent.

Examinarea ganglionilor limfatici este importantă din două motive. În primul rând, ajută la determinarea stadiului nodal patologic (pN). În al doilea rând, descoperirea celulelor canceroase într-un ganglion limfatic sugerează un risc crescut de a găsi ulterior celule canceroase în alte părți ale corpului. Aceste informații îl ghidează pe medicul dumneavoastră pentru a decide dacă aveți nevoie de tratamente suplimentare, cum ar fi chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie.

Stadiul patologic (pTNM)

Stadiul patologic al leiomiosarcomului se bazează pe sistemul de stadializare TNM, un sistem recunoscut internațional creat de Comitetul mixt american pentru cancer. Acest sistem folosește informații despre primar tumoare (T), noduli limfatici (N) și îndepărtat metastatic boala (M) pentru a determina stadiul patologic complet (pTNM). Patologul dumneavoastră va examina țesutul prezentat și va da fiecărei părți un număr. În general, un număr mai mare înseamnă o boală mai avansată și o boală mai gravă prognoză.

Stadiul tumoral (pT) pentru leiomiosarcom

Stadiul tumorii pentru leiomiosarcom variază în funcție de zona corpului unde a început tumora. De exemplu, unei tumori de 5 centimetri care începe în cap sau gât i se va da un alt stadiu tumoral decât o tumoare care începe adânc în partea din spate a abdomenului (retroperitoneul). Cu toate acestea, în majoritatea zonelor corpului, stadiul tumorii include dimensiunea tumorii și dacă tumora a crescut în părțile din jur.

Tumori în cap și gât

T1 – Tumoarea nu are o dimensiune mai mare de 2 centimetri.
T2 – Tumoarea are o dimensiune între 2 și 4 centimetri.
T3 – Tumoarea are o dimensiune mai mare de 4 centimetri.
T4 – Tumora a crescut în țesuturile înconjurătoare, cum ar fi oasele feței sau ale craniului, ochiul, vasele de sânge mai mari din gât sau creier.

Tumori pe piept, spate sau stomac și pe brațe sau picioare (trunchi și extremități)

T1 – Tumoarea nu are o dimensiune mai mare de 5 centimetri.
T2 – Tumoarea are o dimensiune între 5 și 10 centimetri.
T3 – Tumoarea are o dimensiune între 10 și 15 centimetri.
T4 – Tumoarea are o dimensiune mai mare de 15 centimetri.

Tumori în abdomen, inclusiv tractul digestiv și organele din interiorul toracelui (organe toracice viscerale)

T1 – Tumora se vede doar într-un singur organ.
T2 – Tumora a crescut în țesutul conjunctiv din jurul organului de la care este pornit.
T3 – Tumora a crescut în cel puțin un alt organ.
T4 – Se descoperă mai multe tumori.

Tumori în retroperitoneu (spatele abdomenului)

T1 – Tumoarea nu are o dimensiune mai mare de 5 centimetri.
T2 – Tumoarea are o dimensiune între 5 și 10 centimetri.
T3 – Tumoarea are o dimensiune între 10 și 15 centimetri.
T4 – Tumoarea are o dimensiune mai mare de 15 centimetri.

Tumori în jurul ochiului

T1 – Tumoarea nu are o dimensiune mai mare de 2 centimetri.
T2 – Tumora este mai mare de 2 centimetri, dar nu a crescut în oasele din jurul ochiului.
T3 – Tumoarea a crescut în oasele din jurul ochiului sau în alte oase ale craniului.
T4 – Tumora a crescut în ochi (globul) sau în țesuturile înconjurătoare, cum ar fi pleoapele, sinusurile sau creierul.

Stadiul nodal (pN) pentru leiomiosarcom

Leiomiosarcomului i se acordă un stadiu nodal între 0 și 1 pe baza prezenței sau absenței celulelor canceroase în una sau mai multe noduli limfatici. Dacă nu se observă celule canceroase în niciun ganglion limfatic, stadiul ganglionar este N0. Dacă nu sunt trimiși ganglioni limfatici pentru examinare patologică, stadiul ganglionar nu poate fi determinat, iar stadiul ganglionar este listat ca NX. Dacă celulele canceroase se găsesc în orice ganglion limfatic, atunci stadiul ganglionilor este enumerat ca N1.