Adenocarcinom de stomac: Înțelegerea raportului dumneavoastră de patologie

de Jason Wasserman MD PhD FRCPC
Noiembrie 2, 2025

adenocarcinom este un tip de cancer care începe în celulele formatoare de glandele care căptușesc interiorul stomacului. Aceste celule produc în mod normal mucus și sucuri digestive care protejează și ajută stomacul să descompună alimentele. În această boală, celulele cresc într-un mod necontrolat, formând o tumoare care poate invada straturile mai profunde ale peretelui stomacal și se poate răspândi în alte părți ale corpului.

Adenocarcinomul este cel mai frecvent tip de cancer la stomac, reprezentând aproximativ 90 până la 95% din toate cazurile. Perspectiva pentru o persoană cu acest diagnostic depinde de cât de anormale arată celulele canceroase la microscop (o caracteristică numită grad histologic), cât de departe s-a răspândit cancerul (cunoscut sub numele de stadiu) și dacă celulele canceroase se găsesc în apropiere. noduli limfatici.

Ce cauzează adenocarcinomul?

Adenocarcinomul stomacului se dezvoltă în timp din cauza unei combinații de factori de mediu, infecțioși și genetici. Cei mai frecvenți factori de risc includ infecția cronică cu Helicobacter pylori, un tip de bacterie care deteriorează mucoasa stomacului și provoacă inflamații pe termen lung și infecții cu Virusul Epstein-Barr (EBV), care pot modifica creșterea celulelor stomacale.

Alți factori importanți includ fumatul, dietele bogate în alimente conservate sau afumate cu sare și sărace în fructe și legume, precum și antecedentele familiale de cancer la stomac. La unele persoane, modificările genetice moștenite pot, de asemenea, crește riscul. De exemplu, mutații Mutațiile din gena CDH1 cauzează cancer gastric difuz ereditar, în timp ce mutațiile din gena APC cauzează polipoză adenomatoasă familială, ambele fiind asociate cu cancerul de stomac.

Care sunt simptomele?

Multe persoane cu cancer la stomac în stadiu incipient nu prezintă simptome. Pe măsură ce tumora crește, simptomele pot include dificultăți la înghițire (disfagie), senzație de sațietate precoce după masă, pierdere în greutate inexplicabilă și dureri sau disconfort persistente la nivelul stomacului. Unele persoane prezintă greață, vărsături sau scaune negre, ceea ce poate indica sângerări gastrointestinale. Pierderea continuă de sânge poate duce la anemie, o afecțiune caracterizată printr-un număr scăzut de globule roșii, care provoacă oboseală și slăbiciune.

Cum se face diagnosticul?

Diagnosticul de adenocarcinom se pune după o biopsie a mucoasei stomacale este examinată de către un patolog, un medic specializat în studierea țesuturilor la microscop pentru diagnosticarea bolilor. Procesul care duce la diagnosticare începe adesea atunci când un pacient prezintă simptome sau antecedente de inflamație a stomacului.

Evaluare și pregătire clinică

Înainte de o biopsie, medicul dumneavoastră vă va analiza istoricul medical, simptomele și factorii de risc, inclusiv infecțiile, dieta și antecedentele de fumat. Vi se va cere să vă abțineți de la mâncat sau băut timp de câteva ore înainte de procedură pentru a vă asigura că stomacul este gol. Vi se poate administra un spray anestezic sau un sedativ ușor pentru a vă ajuta să vă simțiți confortabil în timpul examenului.

Endoscopie superioară și biopsie

O gastroscopie, numită și endoscopie superioară, este efectuată pentru a examina vizual interiorul stomacului. În timpul acestei proceduri, medicul dumneavoastră introduce ușor un tub subțire și flexibil, cu o lumină și o cameră, numită endoscop, prin gură și în stomac. Camera permite medicului dumneavoastră să caute ulcere, noduli sau pete neregulate de țesut pe un ecran.

Dacă se detectează zone suspecte, medicul va preleva mici mostre de țesut, numite biopsii, folosind instrumente speciale introduse prin endoscop. Probele de țesut sunt apoi conservate și trimise unui patolog pentru examinare. Procedura durează de obicei 10 până la 20 de minute, iar pacienții pot pleca acasă la scurt timp după aceea.

Examinare microscopica

Un patolog examinează biopsia la microscop pentru a confirma diagnosticul. Cancerul este identificat atunci când valorile normale celule glandulare ale mucoasei stomacale sunt înlocuite de maligne celule care cresc într-un model dezorganizat și a invada țesut mai profund. Raportul descrie tipul de adenocarcinom, gradul histologic și dacă cancerul prezintă caracteristici precum invazie limfovasculară (celule canceroase prezente în vasele de sânge sau limfatice) sau invazie perineurala (celule canceroase care cresc de-a lungul nervilor).

Ambele caracteristici sunt importante deoarece cresc riscul de răspândire a cancerului în alte zone.

Studii imagistice și de stadializare

Odată ce diagnosticul este confirmat prin biopsie, se utilizează studii imagistice pentru a determina cât de departe s-a răspândit cancerul. O tomografie computerizată a toracelui, abdomenului și pelvisului ajută la identificarea cancerului în ganglionii limfatici din apropiere sau în organele îndepărtate. O ecografie endoscopică (EUS) poate fi utilizată pentru a măsura adâncimea creșterii tumorii în peretele stomacal. În unele cazuri, se efectuează o scanare PET-CT pentru a detecta boala activă în tot corpul.

Tipuri histologice de adenocarcinom stomacal

Patologii descriu mai multe modele de adenocarcinom al stomacului pe baza aspectului celulelor tumorale la microscop. Aceste modele oferă informații despre comportamentul tumorii și pot influența tratamentul.

• Adenocarcinom tubular este cel mai frecvent tip de cancer. Formează glande neregulate care cresc în straturile mai profunde ale peretelui stomacal.

• Adenocarcinom de tip intestinal seamănă cu celulele care căptușesc intestinul și se dezvoltă adesea după inflamația cronică a stomacului sau metaplazie intestinală, o modificare precanceroasă a mucoasei stomacului.

• Adenocarcinom papilar formează proiecții asemănătoare degetelor numite papile care conțin un nucleu de țesut conjunctiv căptușit de celule tumorale. Aceste tumori tind să crească lent și sunt adesea mai bine diferențiate.

• Adenocarcinom mucinos produce cantități mari de mucus, care se acumulează în rezerve între celulele tumorale. Când mai mult de jumătate din tumoare este alcătuită din mucus, aceasta este clasificată drept mucinoasă. Acest tip poate fi mai agresiv și se poate răspândi mai ușor.

• Adenocarcinom de tip difuz sau slab coeziv constă din celule tumorale dispersate care se răspândesc prin peretele stomacal fără a forma glande. Aceste tipuri de cancer pot fi dificil de detectat din timp și sunt mai predispuse să se răspândească rapid.

• Carcinomul cu celule inelare este o formă specifică de adenocarcinom slab coeziv. Celulele tumorale conțin o picătură mare de mucus care împinge nucleu până la margine, oferind celulei o inel sigiliu aspect. Acest subtip tinde să manifeste un comportament mai agresiv decât alte tipuri.

Grad histologic

Gradul histologic descrie cât de mult seamănă celulele canceroase cu celulele normale ale stomacului. Tumorile care arată mai mult ca celulele normale sunt descrise ca fiind bine diferențiate și tind să crească mai lent. În schimb, tumorile care arată foarte anormal sunt numite slab diferențiate sau nediferențiate și adesea cresc mai repede și se răspândesc mai devreme.

Adenocarcinomul stomacului este clasificat în funcție de cât de mult din tumoră formează glande:

• Bine diferențiat (gradul 1): Peste 95% din tumori formează glande.

• Moderat diferențiat (gradul 2): Între 50 și 95% din tumori formează glande.

• Slab diferențiat (gradul 3): Mai puțin de 50% din tumori formează glande.

• Nediferențiat: Nu se observă formarea de glande.

Raportul dumneavoastră de patologie va include gradul, deoarece acesta ajută la prezicerea modului în care este probabil să se comporte tumora și dacă este necesar un tratament suplimentar după operație.

Adâncimea invaziei și stadiul tumoral patologic (pT)

Adâncimea invaziei descrie cât de departe a crescut tumora în straturile peretelui stomacal. Înțelegerea acestor straturi ajută la explicarea modului în care se răspândește cancerul la stomac.

• mucoasaMucoasa este stratul interior al stomacului. Aceasta include celulele epiteliale (unde începe cancerul), un strat de țesut conjunctiv numit lamina propria și un strat subțire de mușchi numit musculara mucoasei.

• SubmucoasaSub aceasta se află submucoasa, un strat de susținere de țesut conjunctiv care conține vase de sânge și limfatice.

• Muscularis propriaMuscularis propria este un strat muscular gros care ajută stomacul să se contracte pentru a amesteca și a mișca alimentele.

• SubseroasăSubseroasa este un strat subțire de țesut conjunctiv care se află chiar sub suprafața exterioară.

• seroasăSeroasa este învelișul exterior neted al stomacului care îl separă de organele din apropiere.

Pe măsură ce tumora crește în adâncime, devine mai probabil să se răspândească la noduli limfatici sau alte părți ale corpului. Stadiul patologic al tumorii (pT) este determinat de cât de mult a invadat tumora aceste straturi:

• pT1a: Tumora este limitată la mucoasă.

• pT1b: Tumora a crescut în submucoasă.

• pT2: Tumora s-a extins în muscularis propria.

• pT3: Tumora a ajuns la țesutul subseros.

• pT4a: Tumora a străbătut seroasa.

• pT4b: Tumora a invadat organele din apropiere, cum ar fi splina, pancreasul sau colonul.

Ganglionii limfatici și stadiul ganglionar patologic (pN)

Ganglionii limfatici sunt organe imunitare mici care filtrează lichidul și captează celulele canceroase. În timpul intervenției chirurgicale, ganglionii limfatici din apropierea stomacului sunt îndepărtați și examinați la microscop pentru a vedea dacă cancerul s-a răspândit. Raportul dumneavoastră de patologie va enumera câți ganglioni limfatici au fost examinați și câți conțineau cancer.

Stadiul ganglionar patologic (pN) se bazează pe numărul de ganglioni limfatici implicați:

• pN0: Nu se găsesc celule canceroase în niciun ganglio limfatic.

• pN1: Cancerul se găsește în 1 până la 2 ganglioni limfatici.

• pN2: Cancerul se găsește în 3 până la 6 ganglioni limfatici.

• pN3a: Cancerul se găsește în 7 până la 15 ganglioni limfatici.

• pN3b: Cancerul se găsește în 16 sau mai mulți ganglioni limfatici.

Dacă celulele canceroase se extind dincolo de un ganglion limfatic în țesutul înconjurător, raportul poate menționa extensie extranodala, ceea ce este asociat cu o probabilitate mai mare de recurență.

Margini

A margine este marginea țesutului îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale. Patologul examinează marginile pentru a determina dacă tumora a fost îndepărtată în întregime.

• O marjă negativă înseamnă că nu se observă celule canceroase la marginea țesutului, ceea ce sugerează că tumora a fost complet excizată.

• O marjă pozitivă înseamnă că celulele canceroase sunt prezente la marginea țesutului, sugerând că ar putea rămâne o parte din cancer și că ar putea fi necesar un tratament suplimentar.

Marginile sunt de obicei descrise ca proximale (cele mai apropiate de esofag), distale (cele mai apropiate de intestinul subțire) sau radiale (suprafața cea mai exterioară). Dacă epiploonul, un strat de țesut adipos din apropierea stomacului, este îndepărtat, marginile sale pot fi, de asemenea, examinate și descrise ca margini epiploice.

biomarkeri

Biomarkerii sunt caracteristici specifice ale unei tumori care pot ajuta la prezicerea modului în care se va comporta și a modului în care ar putea răspunde la anumite tratamente. Raportul dumneavoastră de patologie poate include rezultatele pentru unul sau mai mulți biomarkeri.

Reparație nepotrivire (MMR)

Proteinele reparatoare nepotrivite—MLH1, PMS2, MSH2 și MSH6 — fac parte din sistemul natural al celulei pentru corectarea erorilor ADN. Atunci când una sau mai multe dintre aceste proteine ​​lipsesc, tumora este descrisă ca fiind deficitară în repararea erorilor de nepotrivire (deficit de MMR) sau cu instabilitate ridicată a microsateliților (MSI ridicat).

Patologii testează proteinele MMR folosind o tehnică numită imunohistochimie (IHC)Dacă toate cele patru proteine ​​sunt prezente, tumora este considerată competentă pentru vaccinul MMR. Dacă una sau mai multe lipsesc, tumora este deficitară pentru vaccinul MMR.

Acest rezultat este important deoarece tumorile cu deficit de vaccin MMR răspund adesea bine la imunoterapie, iar descoperirea poate sugera o afecțiune ereditară numită sindrom Lynch, care crește riscul apariției anumitor tipuri de cancer. Consilierea și testarea genetică pot fi recomandate, în special pentru pacienții mai tineri sau pentru cei cu antecedente familiale de cancer.

HER2

HER2 (receptorul 2 al factorului de creștere epidermic uman) este o proteină care ajută la reglarea creșterii celulare. În unele tipuri de cancer la stomac, gena HER2 devine hiperactivă, rezultând o cantitate excesivă de proteină HER2 pe suprafața celulelor tumorale. Aceasta se numește cancer HER2-pozitiv.

Testarea HER2 se efectuează folosind imunohistochimie (IHC) pentru a determina cantitatea de proteină HER2 prezentă. Rezultatele sunt evaluate cu 0, 1+, 2+ sau 3+. Scorurile 0 și 1+ sunt negative, 2+ este la limită, iar 3+ este pozitiv. Dacă rezultatul IHC este 2+, se va efectua un test suplimentar numit hibridizare fluorescentă in situ (FISH) se poate efectua pentru a vedea dacă există copii suplimentare ale genei HER2.

Tumorile HER2-pozitive tind să crească mai repede, dar pot răspunde și la terapia țintită cu medicamente precum trastuzumab (Herceptin), care blochează în mod specific proteina HER2.

Claudin 18.2

Claudin 18.2 (CLDN18.2) este o proteină care se găsește în joncțiunile strânse dintre celulele stomacale normale. Unele tipuri de cancer la stomac continuă să exprime această proteină la niveluri ridicate, ceea ce îi face potențiali candidați pentru noi terapii țintite care vizează în mod specific celule cu Claudin 18.2.

Testarea pentru Claudin 18.2 se face folosind imunohistochimie (IHC)Raportul descrie câte celule tumorale exprimă proteina și cât de puternic se colorează. Dacă tumora dumneavoastră exprimă Claudin 18.2, medicul dumneavoastră poate discuta dacă o terapie direcționată către Claudin 18.2 este disponibilă ca parte a planului dumneavoastră de tratament.

Ce se întâmplă după diagnosticare?

După diagnosticare, echipa medicală va folosi raportul dumneavoastră de patologie și rezultatele imagisticii pentru a vă planifica tratamentul. Echipa include, de obicei, un chirurg, un oncolog medical, un oncolog radioterapeut și un patolog.

Tratamentul pentru adenocarcinomul stomacal depinde de stadiu, de rezultatele biomarkerilor și de starea generală de sănătate. Majoritatea pacienților sunt tratați cu o combinație de intervenție chirurgicală, chimioterapie și uneori radioterapie. Unii pacienți pot primi chimioterapie înainte de intervenția chirurgicală (numită terapie neoadjuvantă) pentru a micșora tumora, în timp ce alții o pot primi după intervenția chirurgicală (numită terapie adjuvantă) pentru a reduce șansa de recurență.

Dacă tumora dumneavoastră este HER2-pozitivă, Claudin 18.2-pozitivă sau cu deficit de MMR, oncologul dumneavoastră poate include terapie țintită sau imunoterapie ca parte a planului dumneavoastră de tratament. Aceste terapii funcționează concentrându-se pe modificări moleculare specifice din interiorul tumorii.

După tratament, veți avea vizite regulate de monitorizare care includ examene fizice, analize de sânge și imagistică pentru a căuta semne de recurență. Dacă o parte din stomac este îndepărtată, echipa medicală vă va monitoriza îndeaproape nutriția, greutatea și nivelurile de vitamine și vă poate recomanda ajustări ale dietei.

Întrebări de adresat medicului dumneavoastră

• Ce tip și grad histologic arată raportul meu de patologie?

• Cât de adânc a invadat tumora peretele stomacal (care este stadiul meu pT) și au fost afectați ganglionii limfatici (care este stadiul meu pN)?

• Marginile chirurgicale au fost lipsite de cancer?

• Tumoarea mea a prezentat invazie limfovasculară sau invazie perineurală?

• Care au fost rezultatele testelor biomarkerilor pentru MMR, HER2 și Claudin 18.2 și cum îmi afectează aceste rezultate tratamentul?

• Rezultatele mele sugerează un sindrom de cancer ereditar și ar trebui să merg la un consilier genetic?

• Care sunt tratamentele recomandate și în ce ordine vor fi administrate?

• Cum va fi monitorizat răspunsul meu la tratament și starea mea de sănătate pe termen lung?