
A biopsie este o procedură medicală în care o mică bucată de țesut sau o mostră de celule este prelevată din organism pentru a fi examinată la microscop. patologi utilizează biopsiile pentru a diagnostica o gamă largă de afecțiuni, inclusiv cancer, infecții și boli inflamatorii. Examinarea atentă a celulelor și țesuturilor permite patologilor să detecteze modificări care nu sunt vizibile cu teste imagistice, cum ar fi radiografiile, tomografia computerizată sau RMN-ul.
Biopsiile sunt efectuate din mai multe motive. Printre cele mai frecvente se numără:
diagnostic: Pentru a confirma sau a exclude afecțiuni precum cancerul, infecția sau inflamația.
Tipul și gradul de cancer: Dacă se descoperă cancer, biopsia ajută la determinarea tipului de cancer și a agresivității (sau ratei de creștere) a acestuia, observate la microscop.
Planificarea tratamentului: Probele de biopsie pot fi testate pentru markeri moleculari sau modificări genetice care ghidează terapia țintită.
Monitorizarea tratamentului: Ocazional, se efectuează biopsii repetate pentru a evalua eficacitatea unui tratament.
Condiții non-canceroase: Biopsiile pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea bolilor autoimune, a afecțiunilor inflamatorii cronice și a infecțiilor neobișnuite.
Tipul de biopsie depinde de locul în care se află țesutul anormal și de cantitatea de țesut care trebuie examinată.
Tipurile comune includ:
Biopsie prin aspirație cu ac fin (FNAB): Un ac subțire prelevează un număr mic de celule sau lichid, adesea dintr-un organ sau o tumoră.
Biopsie cu ac central: Un ac puțin mai mare îndepărtează un mic cilindru (miez) de țesut.
Biopsie exciziala: Întregul nodul sau zona problematică este îndepărtată pentru examinare.
Biopsie prin incizie: Doar o porțiune din țesutul anormal este îndepărtată.
Biopsie endoscopică: Un mic instrument trecut printr-un endoscop (un tub subțire cu lumină și cameră) colectează țesut din zone precum stomacul, colonul sau plămânul.
Biopsie de piele: O mică bucată de piele este îndepărtată pentru a căuta erupții cutanate, excrescențe sau alte anomalii.
După o biopsie, țesutul este trimis la laborator, unde este procesat și pus pe o lamă de sticlă. Un patolog examinează țesutul la microscop și întocmește un raport. În funcție de motivul biopsiei, raportul poate include:
Indiferent dacă țesutul este normal sau anormal.
Tipul bolii prezente. De exemplu, dacă celulele sunt canceroase, inflamate sau infectate.
Gradul celulelor anormale. În cancer, gradul descrie cât de anormale arată celulele și cât de probabil este ca acestea să crească rapid.
Teste sau markere speciale. Patologii pot efectua teste imunohistochimice sau moleculare pentru a confirma diagnosticul sau pentru a ghida deciziile de tratament.
Margini (în unele cazuri). Dacă a fost îndepărtată o întreagă leziune sau nodul, raportul poate descrie dacă țesutul anormal se extinde până la marginea biopsiei.
Acest raport oferă medicilor informații esențiale pentru a-și planifica următorii pași în diagnosticare sau tratament.
O biopsie oferă informații valoroase, dar are limitele sale.
Prelevarea doar a unei părți din țesut: Deoarece o biopsie îndepărtează doar o mică parte, este posibil să nu ofere întotdeauna o imagine completă. Unele zone ale bolii pot fi omise.
Diagnostic preliminar: O biopsie poate confirma prezența cancerului, dar este posibil să nu ofere suficiente informații pentru a clasifica complet cancerul. Un diagnostic mai complet vine adesea după ce întreaga tumoare sau întregul organ este îndepărtat și examinat.
Nu este un leac: Biopsiile sunt de obicei efectuate pentru diagnostic, nu pentru tratament. Dacă țesutul anormal trebuie îndepărtat complet, este necesară o intervenție chirurgicală suplimentară sau o altă procedură.
De ce am nevoie de o biopsie?
Ce tip de biopsie va fi efectuată?
Ce informații ne va oferi biopsia?
Cum ar trebui să mă pregătesc pentru biopsie?
Ce riscuri sunt implicate în această procedură?
Cât timp va dura până vor apărea rezultatele?
Care vor fi următorii pași odată ce raportul biopsiei va fi gata?