Ce sunt hematoxilina și eozina (H&E)?



Hematoxilină și eozină (H&E)

Hematoxilină și eozină (H&E) sunt doi coloranți speciali care patologi utilizat pentru colorarea probelor de țesut, permițând examinarea lor la microscop. Atunci când țesutul este prelevat din organism în timpul unei biopsii sau a unei intervenții chirurgicale, acesta este procesat și plasat pe lame de sticlă pentru evaluare microscopică. Cu toate acestea, fără colorare, țesutul apare aproape incolor, iar detaliile celulelor și structurilor sunt greu de observat.

Colorația cu hematoxilină și eozină adaugă culoare și contrast, facilitând vizualizarea organizării țesuturilor de către patolog și identificarea oricăror semne de boală. Hematoxilina și eozina reprezintă cea mai frecventă colorare utilizată în patologie și reprezintă adesea primul pas în examinarea oricărei probe de țesut.

Cum colorează hematoxilina și eozina țesutul?

Hematoxilina și eozina acționează împreună pentru a colora diferite părți ale celulelor în două culori distincte, oferind contrast între structurile celulare:

  • Hematoxilina colorează nucleu a celulei o culoare albastră sau violetă. Nucleul conține ADN-ul celulei, care controlează modul în care celula funcționează și se divide.

  • Eozină colorează citoplasma (partea celulei din afara nucleului) și alte structuri tisulare de susținere de o culoare roz sau roșie. Eozina evidențiază proteinele, țesutul conjunctiv și membranele celulare.

Prin combinarea acestor colorații, patologii pot vedea dimensiunea, forma și aranjamentul celulelor și pot identifica diferențele dintre țesutul normal și cel anormal.

Cum folosesc patologii hematoxilina și eozina?

Patologii utilizează colorarea cu hematoxilină și eozină pentru a examina probele de țesut la microscop și pentru a identifica semne de boală sau leziune. Cele două colorări oferă un contrast important între diferitele părți ale celulei, facilitând evaluarea structurii și funcției acestora.

  • Hematoxilina, care colorează nucleu albastru sau violet, este util în special pentru evaluarea modificărilor de dimensiune, formă și culoare (cromatină model) al nucleului. Deoarece nucleul conține materialul genetic al celulei (ADN), modificările aspectului său pot oferi patologilor indicii importante despre sănătatea celulei, inclusiv semne de deteriorare celulară, modificări precanceroase, cancer sau infecții virale.

  • Eozină, care colorează citoplasma și structurile înconjurătoare, de culoare roz până la roșu, ajută patologii să evalueze forma, cantitatea și textura citoplasmei, precum și modificările țesutului conjunctiv, muscular sau vaselor de sânge. Eozina este utilă în special pentru identificarea zonelor de moarte celulară, deteriorare a țesuturilor sau acumulare anormală de proteine.

Împreună, hematoxilina și eozina permit patologilor să vadă organizarea generală a țesutului, să detecteze creșterea celulară anormală și să identifice tiparele bolii. Colorația cu hematoxilină și eozină este adesea primul și cel mai important pas în stabilirea unui diagnostic și poate fi urmată de alte teste pentru informații mai detaliate.

Ce alte teste se utilizează cu hematoxilină și eozină?

Deși hematoxilina și eozina oferă informații valoroase, unele afecțiuni necesită analize mai detaliate. În astfel de cazuri, patologii pot utiliza teste suplimentare pentru a ajuta la diagnosticare sau pentru a informa tratamentul.

Imunohistochimie (IHC)

IHC utilizează anticorpi care se leagă de proteine specifice din țesut. Acești anticorpi sunt legați de coloranți care fac ca anumite celule sau proteine să fie vizibile la microscop.

IHC este utilizat în mod obișnuit pentru:

  • Identificați tipul de cancer (de exemplu, dacă a pornit la plămâni sau la sân).

  • Detectează prezența sau absența receptorilor hormonali sau a markerilor tumorali.

  • Stabilirea dacă celulele canceroase s-au răspândit la noduli limfatici sau alte organe.

Pete speciale

Aceste pete evidențiază caracteristici specifice care nu sunt vizibile doar cu H&E.

Exemplele includ:

  • Colorația Gram – utilizată pentru identificarea bacteriilor.

  • PAS (acid periodic-Schiff) – evidențiază carbohidrați, ciuperci și mucus.

  • GMS (methenamina de argint a lui Grocott) – colorează ciupercile în negru.

  • Colorația Ziehl-Neelsen – utilizată pentru detectarea tuberculozei și a altor bacterii acido-rezistențe.

Teste moleculare

Aceste teste analizează materialul genetic (ADN sau ARN) din țesut.

Testarea moleculară poate:

  • Identificați mutațiile specifice care determină apariția cancerului.

  • Detectarea rearanjărilor sau amplificărilor genice.

  • Ajută la selectarea terapiilor țintite pentru anumite tipuri de cancer.

Testarea moleculară este adesea utilizată în cazuri de cancer precum cancerul pulmonar, cancerul tiroidian și limfomul, unde deciziile de tratament depind de constatările genetice.

De ce este importantă colorarea cu hematoxilină și eozină?

Colorația cu H&E este fundamentul patologiei. Permite patologilor să evalueze țesutul într-un mod fiabil, reproductibil și rentabil. Fără aceasta, ar fi aproape imposibil să se observe detalii importante într-o probă de țesut. Deși există teste mai noi și mai avansate, acestea se bazează aproape întotdeauna pe constatările de pe lama inițială colorată cu H&E.

Întrebări de adresat medicului dumneavoastră

  • Ce a arătat colorația H&E în proba mea de țesut?

  • Au fost efectuate teste suplimentare după colorarea H&E?

  • Am nevoie de teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul?

  • Ce înseamnă rezultatele pentru tratamentul meu?

A+ A A-