MITF

MITF (factorul de transcripție asociat microftalmiei) este o proteină care ajută la reglarea dezvoltării, funcției și supraviețuirii anumitor tipuri de celule, în special melanocite. Melanocitele sunt celule specializate care se găsesc în piele și în alte țesuturi unde produc un pigment numit melanină. Acest pigment dă culoare pielii, părului și ochilor.

MITF joacă un rol crucial în funcția celulară prin controlul creșterii celulare și a genelor de producere a pigmentului. Modificările funcției MITF sunt asociate cu unele tipuri de cancer, în special melanom.

Ce tipuri de celule și țesuturi exprimă în mod normal MITF?

MITF se găsește de obicei în celulele care produc melanină, în special melanocite, care se găsesc în piele, ochi și alte țesuturi pigmentate. Poate fi prezent și în unele celule ale sistemului imunitar.

Cum testează patologii pentru MITF?

patologi utilizare imunohistochimie (IHC) pentru a detecta MITF în probele de țesut. În acest test, anticorpii se leagă în mod specific la proteina MITF dacă aceasta este prezentă în celule, rezultând o schimbare de culoare care poate fi observată la microscop. Acest proces permite patologilor să determine dacă MITF este prezent și să evalueze modelul probei și intensitatea colorării. Rezultatele sunt raportate fie ca „pozitive” (MITF este prezent) fie „negative” (MITF este absent), oferind informații valoroase care pot ajuta la identificarea anumitor tipuri de celule sau tumori, în special melanom.

Ce tipuri de tumori benigne (necanceroase) exprimă MITF?

pod benign tumorile (necanceroase) care exprimă MITF se găsesc în piele și sunt formate din melanocite.

Exemplele includ:

• Nevi (alunițe) – Nevi sunt de obicei excrescențe benigne formate din melanocite, deci exprimă adesea MITF.
• Nevus cu celule fusiforme pigmentate – Această leziune benignă, întâlnită în principal pe piele, prezintă expresie MITF și este considerată un tip de aluniță.
• Lentigine sunt pete pigmentate care apar adesea ca pete plate, maronii pe piele. Acestea conțin melanocite și prezintă expresie MITF.

Ce tipuri de tumori maligne (canceroase) exprimă MITF?

Expresia MITF este văzută în mai multe maligne tumori (canceroase), în special cele derivate din melanocite.

Iată câteva tipuri de cancer în care MITF este exprimat în mod obișnuit:

• melanomul – MITF este exprimat frecvent în melanom, unde joacă un rol în creșterea și supraviețuirea tumorii.
• Sarcom cu celule clare - Cunoscut și ca „melanomul părților moi”, acest cancer rar exprimă MITF, legându-l de caracteristicile melanocitare.
• PEComa (tumoare cu celule epitelioide perivasculare) – MITF poate fi găsit în unele PEComa, tumori rare care implică adesea rinichii.
• Carcinom cu celule renale – Anumite tipuri de cancer de rinichi, în special cele cu celule producătoare de pigment, pot exprima MITF, deși acest lucru este mai puțin frecvent.

Ce sindroame genetice sunt asociate cu MITF?

Modificările genetice specifice ale genei MITF sunt asociate cu sindroame specifice care afectează pigmentarea și uneori cresc riscul de cancer.

Sindroamele asociate cu MITF anormal includ:

• Sindromul Waardenburg tip 2 - Acest sindrom se caracterizează prin anomalii pigmentare ale pielii, părului și ochilor, împreună cu pierderea auzului. Modificările genei MITF perturbă normal melanocit funcția, ceea ce duce la trăsături caracteristice, cum ar fi pete de păr alb, ochi albaștri deschis sau ochi de culori diferite.
• sindromul Tietz – Acest sindrom rar este cauzat de un anumit mutație în gena MITF și duce la caracteristici asemănătoare albinismului, cum ar fi pielea și părul palid și pierderea profundă a auzului de la naștere.
• Sindromul melanomului familial – Unele familii au un risc moștenit de melanom datorită genei MITF specifice mutații. Aceste modificări pot crește probabilitatea de a dezvolta melanom și uneori alte tipuri de cancer, subliniind importanța screening-ului regulat pentru cei cu antecedente familiale de această afecțiune.

Aceste sindroame ilustrează modul în care modificările funcției MITF pot afecta pigmentarea și pot crește riscul pentru anumite condiții de sănătate, în special melanomul. Testarea genetică și consilierea sunt adesea recomandate persoanelor cu aceste sindroame pentru a ghida monitorizarea și managementul.

Cum testează patologii pentru sindroamele genetice asociate cu MITF?

patologi iar geneticienii efectuează teste genetice specializate pe mostre de ADN din sânge sau salivă pentru a identifica sindroamele genetice legate de MITF. Aceste teste analizează gena MITF în mod specific mutații care poate duce la afecțiuni precum sindromul Waardenburg, sindromul Tietz sau sindromul melanomului familial. Testele cheie includ:

• Secvențierea ADN-ului – Aceasta este metoda principală folosită pentru a examina gena MITF. Citește întreaga secvență de gene, identificând orice modificări ale codului genetic. Secvențierea ADN-ului este foarte precisă și poate identifica cu precizie mutații asociate cu sindroame legate de MITF.
• Analiza mutației țintite – Pentru familiile cu MITF cunoscut mutații, poate fi efectuată o analiză țintită. Acest test se concentrează pe zone specifice ale genei MITF pentru a detecta rapid mutațiile cunoscute și este adesea folosit atunci când o anumită mutație a fost identificată anterior într-o familie.
• Amplificare multiplex dependentă de sondă de ligatură (MLPA) – Acest test detectează modificări sau deleții mai mari în cadrul genei MITF care ar putea să nu fie identificate doar prin secvențiere. MLPA ajută la detectarea modificărilor structurale care pot contribui la prezentările sindromice.

Iată un exemplu de raport de patologie moleculară pentru MITF:

Testare: secvențierea ADN a genei MITF
Rezultat: Varianta patogenă heterozigotă detectată în exonul 8 al genei MITF (c.952G>A; p.Gly318Arg)

Interpretare: O mutație a fost identificat în gena MITF asociată cu sindromul Waardenburg de tip 2. Această variantă, c.952G>A (p.Gly318Arg), este cunoscută că provoacă anomalii pigmentare și pierderea auzului tipică sindromului. Acest rezultat confirmă un diagnostic de sindrom Waardenburg tip 2, iar consilierea genetică este recomandată pacientului și membrilor familiei.

În acest exemplu, este raportată o variantă patogenă a genei MITF. Rezultatul arată mutația specifică despre care se știe că cauzează sindromul Waardenburg de tip 2, permițând diagnosticarea precisă și planificarea managementului.