Carcinom non-microcelular

Carcinomul non-microcelular este un termen folosit pentru a descrie un grup de cancere format din celule mari. Acest termen este de obicei aplicat cancerelor care debutează la plămâni, cu toate acestea, este folosit ocazional și pentru cancerele care debutează în alte părți ale corpului. Cancerele din acest grup reprezintă aproximativ 85% din toate cazurile de cancer pulmonar și se caracterizează printr-o rată de creștere și răspândire mai lentă în comparație cu carcinom cu celule mici. Această clasificare este crucială pentru a determina cea mai potrivită abordare de tratament.

Tipuri de carcinom non-microcelular

Carcinomul non-microcelular este împărțit în mai multe tipuri majore, în funcție de tipul de celule din care provine cancerul și de modul în care arată celulele canceroase atunci când sunt examinate la microscop.

Cele mai comune tipuri de carcinom non-microcelular sunt:

• adenocarcinom: adenocarcinom este cea mai frecventă formă de cancer pulmonar, în special în rândul nefumătorilor. Ea își are originea în celulele alveolelor (minile pungi de aer din plămâni, unde oxigenul este schimbat cu dioxid de carbon din sânge).
• Carcinom cu celule scuamoase: Carcinom cu celule scuamoase începe în celule scuamoase, care sunt celule plate care căptușesc interiorul căilor respiratorii din plămâni. Este adesea legat de un istoric de fumat și tinde să fie găsit în partea centrală a plămânilor.
• Carcinom cu celule mari: Carcinom cu celule mari include cancerele pulmonare care nu se încadrează în alte categorii, adesea pentru că celulele canceroase sunt mari și par anormale la microscop. Carcinomul cu celule mari se poate dezvolta și răspândi rapid, făcându-l mai dificil de tratat.

Cum se pune acest diagnostic?

Diagnosticul carcinomului non-microcelular implică de obicei o combinație de evaluare clinică, studii imagistice și evaluare patologică:

• Studii imagistice: radiografiile toracice, scanările CT, scanările PET și scanările RMN sunt utilizate pentru a detecta anomalii pulmonare, pentru a evalua dimensiunea și localizarea tumorilor și pentru a verifica metastază (răspândirea cancerului în alte părți ale corpului).
• Biopsie: A biopsie este esenţială pentru confirmarea diagnosticului de carcinom non-microcelular. Probele de țesut pot fi obținute prin diferite metode, cum ar fi bronhoscopie, biopsie prin aspirare cu ac fin (FNAB), sau biopsie chirurgicală. Un patolog examinează apoi aceste probe la microscop pentru a determina tipul specific de cancer.
• Testarea moleculară: În plus față de diagnosticul histologic, testarea moleculară a țesutului tumoral poate fi efectuată pentru a identifica mutații specifice genelor, rearanjamente sau expresii proteice. Aceste informații pot ajuta la ghidarea terapiei direcționate și la prezicerea răspunsului la anumite tratamente.
• Stadializarea: Odată ce carcinomul non-microcelular este diagnosticat, sunt efectuate teste suplimentare pentru a determina stadiul cancerului, care este crucial pentru planificarea tratamentului. Stadializarea implică evaluarea mărimii tumorii, a implicării ganglionilor limfatici și dacă cancerul s-a răspândit la organe îndepărtate.

Aflați mai multe patologie

Atlas de patologie