
nucleu Nucleul (plural: nucleu) este o structură mică, specializată, care se găsește în interiorul aproape tuturor celulelor din corpul tău. Acesta conține cea mai mare parte a materialului genetic, cunoscut sub numele de ADN, care acționează ca un set de instrucțiuni care controlează modul în care celulele funcționează și se comportă. În nucleu, ADN-ul este organizat împreună cu proteinele într-un material numit cromatină. Zonele de cromatină se grupează adesea, formând structuri rotunde numite nucleoli (singular: nucleol). Nucleul este înconjurat de un strat subțire protector numit membrană nucleară.
Patologii examinează nucleul analizând probele de țesut la microscop. Înainte de vizualizare, colorează țesutul folosind coloranți speciali numiți hematoxilină și eozină (H&E). Hematoxilina colorează în mod specific nucleul, dându-i o culoare distinctă albastră sau violetă. Utilizarea acestor coloranți îi ajută pe patologi să vadă clar forma, dimensiunea și detaliile nucleului. Nucleul apare de obicei rotund sau oval în celulele sănătoase, cu margini netede.
Când patologii examinează celulele la microscop, aspectul nucleului oferă indicii importante despre sănătatea și activitatea celulei. De exemplu, celulele foarte active sau cu creștere rapidă prezintă adesea unul sau mai mulți nucleoli proeminenți în interiorul nucleului. Celulele canceroase tind să fie foarte active, așa că nucleii lor apar de obicei mai întunecați și mai mari decât în mod normal. Patologii folosesc termenul hipercromatic pentru a descrie nucleii care apar mai întunecați din cauza activității crescute sau a creșterii anormale.
În plus, forma nucleului poate indica dacă o celulă este sănătoasă sau anormală. Celulele sănătoase, necanceroase, au de obicei nuclei care arată rotunzi și netezi. În celulele canceroase, însă, membrana nucleară apare adesea neregulată, cu pliuri sau umflături vizibile. Patologii numesc aceste modificări neregularități ale membranei nucleare, care sunt caracteristici comune ale multor tipuri de cancer.
Anumite infecții, în special infecțiile virale, și expunerea la radiații pot provoca, de asemenea, modificări distincte ale nucleului. În aceste situații, nucleul poate deveni semnificativ mai mare sau poate părea neobișnuit. Când virusurile infectează celulele, patologii descriu modificările nucleare rezultate ca un efect citopatic viral. Recunoașterea acestor modificări îi ajută pe patologi să identifice infecțiile și să ghideze deciziile de tratament adecvate.