Ce sunt celulele Reed-Sternberg?

Celulele Reed-Sternberg sunt un tip specific de celulă anormală găsită în anumite tipuri de cancer. Aceste celule sunt mari, cu un aspect distinctiv la microscop și joacă un rol important în diagnosticarea unui cancer numit Limfom Hodgkin. Se crede că celulele Reed-Sternberg sunt derivate din a celule albe din sânge tip cunoscut sub numele de a celula B. Cu toate acestea, spre deosebire de celulele B normale, aceste celule suferă modificări anormale care au ca rezultat aspectul și comportamentul lor unic.

Ce condiții sunt asociate cu celulele Reed-Sternberg?

Celulele Reed-Sternberg sunt cel mai frecvent asociate cu Limfom Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic. Există diferite tipuri de limfom Hodgkin, iar prezența celulelor Reed-Sternberg este o caracteristică distinctă în majoritatea acestor tipuri, în special în limfomul Hodgkin clasic. Celulele Reed-Sternberg pot fi uneori observate în alte afecțiuni, mai rare, dar prezența lor sugerează puternic limfomul Hodgkin.

Cum arată celulele Reed-Sternberg la microscop?

La microscop, celulele Reed-Sternberg sunt ușor de recunoscut datorită dimensiunilor mari și aspectului lor caracteristic. De multe ori au două sau mai multe nuclee (centrele de control ale celulei), care arată ca „ochi de bufniță” datorită dimensiunii lor mari și formei rotunde proeminente. Nucleii sunt de obicei înconjurați de o zonă clară în celulă cunoscută sub numele de citoplasma. Acest aspect unic de „ochi de bufniță” este o caracteristică cheie care ajută patologi identificați aceste celule și puneți un diagnostic.

Ce teste suplimentare sunt folosite pentru a identifica celulele Reed-Sternberg?

Pe lângă faptul că se uită la celule la microscop, patologii folosesc teste speciale pentru a confirma prezența celulelor Reed-Sternberg. Unul dintre cele mai frecvente teste este numit imunohistochimie (IHC), care utilizează anticorpi pentru a detecta proteine ​​specifice de pe suprafața celulelor. Celulele Reed-Sternberg sunt de obicei pozitive pentru anumite proteine, cum ar fi CD30 și CD15. Acest lucru ajută la diferențierea lor de alte tipuri de celule care ar putea fi prezente într-un ganglionilor limfatici sau probă de țesut. Alte teste, cum ar fi studiile moleculare, pot fi folosite pentru a caracteriza aceste celule în continuare și pentru a exclude alte afecțiuni.