Limfomul este un tip de cancer care pornește de la celulele imune numite limfociteAceste celule protejează în mod normal organismul de infecții și boli. În limfom, limfocitele devin anormale și cresc necontrolat, formând tumori care implică adesea... noduli limfatici dar poate afecta și splina, măduva osoasă și alte organe din întregul corp.
Care sunt simptomele limfomului?
Simptomele comune ale limfomului includ mărirea, lipsa durerii noduli limfatici, pierdere inexplicabilă în greutate, transpirații nocturne, febră, oboseală, mâncărime persistentă și reducerea poftei de mâncare. În funcție de locul în care se dezvoltă limfomul în organism, unele persoane prezintă simptome suplimentare, cum ar fi tuse, dificultăți de respirație sau dureri abdominale.
Ce cauzează limfomul?
Cauza limfomului depinde de tipul specific. În general, limfomul se dezvoltă atunci când limfocitele dobândesc modificări genetice (mutații) care le determină să crească necontrolat. Aceste modificări genetice pot rezulta din diferiți factori, inclusiv infecții cronice (cum ar fi Virusul Epstein-Barr, hepatita C sau Helicobacter pylori), stări de imunodeficiență (de exemplu, HIV/SIDA sau după transplant de organe), afecțiuni autoimune cronice (cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul), expunerea la radiații sau anumite substanțe chimice și, uneori, predispoziții genetice moștenite. Adesea, cauza precisă la un individ este necunoscută.
Ce factori de risc cresc șansa de a dezvolta limfom?
Mai mulți factori de risc pot crește șansa de a dezvolta limfom. Aceștia includ un sistem imunitar slăbit din cauza HIV/SIDA, medicamente utilizate după transplanturi de organe, boli autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul sau boala celiacă, infecții cronice cu anumiți virusuri (cum ar fi Virusul Epstein-Barr sau hepatita C), infecții bacteriene (cum ar fi Helicobacter pylori), expunere prelungită la radiații sau la anumite substanțe chimice și antecedente familiale de limfom.
Care sunt cele mai frecvente tipuri de limfom?
Cele mai frecvente subtipuri de limfom observate la adulți includ:
Cele mai frecvente subtipuri de limfom observate la copiilor includ:
-
Limfom limfoblastic (atât tipuri de celule B, cât și tipuri de celule T).
Cum se clasifică limfomul?
Limfoamele sunt clasificate în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul de limfocit implicați (cum ar fi Celulele B or Celule T), cât de rapid crește limfomul (agresiv sau indolent) și caracteristici microscopice specifice. Patologii examinează probele de țesut la microscop și utilizează teste specializate, cum ar fi imunohistochimie și teste genetice moleculare, pentru a identifica subtipul exact de limfom.
Cele două grupuri principale de limfoame sunt:
-
Limfom HodgkinAcest tip de limfom este adesea identificat prin celule caracteristice numite Celulele Reed-Sternberg.
-
Limfom non-Hodgkin (LNH)Un grup divers care include multe subtipuri fără celule Reed-Sternberg.
Clasificarea corectă este esențială deoarece opțiunile de tratament și prognosticul variază foarte mult în funcție de subtipul de limfom.
Cum se pune diagnosticul de limfom?
Diagnosticul limfomului implică de obicei o biopsie, unde un medic prelevează o mică bucată de țesut sau o ganglionilor limfatici pentru examinare. Un patolog examinează apoi acest țesut la microscop pentru a căuta limfocite anormale. Testele imagistice, cum ar fi tomografia computerizată, tomografia PET sau RMN-ul, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina cât de mult s-a răspândit limfomul (stadiul său).
Ce analize de laborator se efectuează pentru a pune acest diagnostic?
Mai multe teste de laborator sunt utilizate pentru a confirma diagnosticul de limfom și a determina subtipul specific, inclusiv:
-
imunohistochimie: imunohistochimie este un test special care detectează proteinele de pe celulele limfomului pentru a confirma tipul de limfom.
-
Citometrie în flux: Citometrie în flux este un test utilizat pentru a analiza în detaliu celulele pentru a distinge între diferite subtipuri de limfom.
-
Teste moleculare (cum ar fi PCR și PEȘTE): Aceste teste detectează modificări sau mutații genetice specifice importante în diagnosticarea anumitor tipuri de limfom și în ghidarea tratamentului.
-
Analizele de sangeTestele de rutină, inclusiv hemoleucograma completă (CBC) și lactat dehidrogenaza (LDH), ajută la evaluarea stării generale de sănătate a pacientului și a gradului de extindere a bolii.
Medicul dumneavoastră va combina aceste rezultate pentru a determina subtipul specific al limfomului, stadiul și cele mai bune opțiuni de tratament posibile.
