În patologie, termenul „în totalitate” înseamnă că un întreg țesut probă este supus examinării microscopice fără a fi împărțit în părți mai mici. Această abordare asigură faptul că patologul poate evalua în mod cuprinzător întregul specimen.
Tipuri de țesuturi prezentate în totalitate
Anumite tipuri de ţesuturi sau exemplare sunt de obicei prezentate în totalitate pentru o examinare amănunțită. Acestea includ:
- Mici specimene de biopsie: Probe minuscule de țesut, cum ar fi cele obținute din ac biopsii, sunt adesea prezentate în totalitate pentru a se asigura că toate țesuturile disponibile sunt examinate.
- Polipi mici: Întregul mic polipi, cum ar fi cele îndepărtate în timpul unei colonoscopii, sunt depuse în totalitate pentru a evalua întreaga leziune.
- Structuri tisulare mici: Structuri mici, cum ar fi noduli limfatici, sau organe mici, cum ar fi apendicele, sunt adesea prezentate în totalitate pentru a permite o evaluare completă.
- Margini ale specimenelor chirurgicale: La evaluare marjele a unui specimen rezecat mai mare, întreg țesutul marginal ar putea fi prezentat în totalitate pentru a asigura o examinare amănunțită pentru boala reziduală.
- Biopsii exciziale: În unele cazuri, în cazul în care întregul leziune este îndepărtat pentru diagnostic, întregul specimen este prezentat pentru a se asigura că nu sunt ratate zone.
Importanța de a depune țesuturile în totalitate
- Analiză cuprinzătoare: Trimiterea țesuturilor în totalitate asigură faptul că patologul poate evalua întregul probă, reducând riscul de a omite orice zone critice ale patologiei.
- Diagnostic precis: O examinare amănunțită a întregului specimen poate oferi un diagnostic mai precis, în special în cazurile în care patologia poate fi focală sau distribuită neuniform.
- Evaluarea marjelor: Pentru specimenele chirurgicale, evaluarea întregului margine este crucial pentru a determina dacă tumora a fost excizată complet.